Criza si modificarea Constitutiei. De ce nu merg simultan?
Una din cele mai enuntate idei de dupa lansarea proiectului de modificare a Constitutiei (as zice, putin malitios – idee lansata si sustinuta de multi dintre cei care NU au citit acel proiect) este aceea ca rezolvarea crizei si modificarea Constitutiei sint doua chestiuni care nu pot sa fie, intr-un fel, contemporane. Mai departe: s-a spus ca proiectul de modificare a Constitutiei a fost lansat tocmai pentru a acoperi neputinta de a rezolva criza si de a indigui efectele ei negative. S-a zis ca acest proiect are in mod evident intentii de manipulare si ca, prin el, se urmareste mutarea atentiei. In fine – s-a spus ca ar fi o mutare cinic-electorala.
Mi se pare destul de ieftina aceasta critica de „intimpinare”. Ieftina, pentru ca acum, la inceput de dezbatere si la startul activitatii noului guvern, nu are cum sa fie intemeiata decit cel mult invocind eventuale precedente similare. Oricum e o intemeiere subtire.
O asemenea critica va fi insa intemeiata dupa un timp. Dupa, sa zicem, sase luni. Dupa ce vom vedea ce face actuala Putere pentru a tine sub control criza. Daca peste sase luni sau daca in toamna, criza va avea proporții si mai mari decit are acum, daca guvernantii vor esua in scandal si daca vor insista sa dezbatem in regim de prioritate modificarile Constitutiei, atunci, de acord, ei incearca sa arunce in spatiul public cu petarde si merita tot oprobRiul.
Pina atunci insa, eu nu vad nici un motiv pentru care politicile publice in sensul rezolvarii crizei si dezbaterea despre oportunitatea modificarii actualei Constitutii nu ar putea sa mearga simultan in spatiul public.
Bonus! In atentia celor care obisnuiesc sa isi dea cu parerea desi nu au la indemina informatii (ci eventual obsesii si / sau comenzi de executat), dar si in atentia celor care cauta informatia pentru a vorbi cit mai in cunostinta de cauza: un articol la tema scris de Catalin Avramescu!
