Culise academice, Ghinea & Miroiu. Etică to go
Cristi Ghinea este una dintre puţinele voci care-mi plac din şcoala Dilema, vajnică producătoare de discipoli „iesofcors”, gen Cioroianu, în domenii variate, de la politic, la critică literară.
Ghinea publică o corespondenţă purtată cu profesorul care îi coordonează doctoratul, Adrian Miroiu. La prima lectură, mi s-a părut deplasat tonul „de sus” al profesorului care îi cerea doctorandului Ghinea, după apariţia articolului „Despre cum poate fi un negru preşedinte”, să pună mîna pe nişte cărţi, să-şi mai ia nişte cursuri. Scrie Miroiu:
- Cred că am fost clar: nu mă deranjează opiniile politice sau valorile pe care le susţine cineva. Ce mă interesează este ca un doctorand al meu să ştie despre ce vorbeşte. Cînd discută despre turme, nu ştie care este paradigma cea mai influentă în ştiinţa politică de azi. Cînd scrie despre minorităţi, trebuie să văd că ştie care au fost discuţiile despre acestea. Iar dacă nu înţelege că nu pur şi simplu afirm ceva, ci mă bazez pe anumite consideraţii, e şi mai clar că nu a înţeles unde bat. Am propus unele cursuri şi îţi cer să le iei, celelalte le poţi lua facultativ, aceasta pentru că eu consider ca pentru pregătirea ta ca doctorand acele cursuri sînt esenţiale.
Şi pe mine m-ar fi scos din minţi tonul. Totuşi. Am mers apoi şi am citit articolul incriminat. Şi nu am mai fost de acord cu Ghinea. Nu ştiu de ce mi s-a dus buhul de corect politic, n-am făcut decît să mai citesc şi altceva decît Allan Bloom. Şi mi-e greu să înţeleg orientarea neoconservatoare romaneasca situata ferm impotriva PC-ului fara ca acesta sa fi adăstat vreodată pe aici – probabil aş fi avut reţineri şi critici raţionale împotriva exagerărilor de tip american dacă le-aş fi simţit vreodată în Romania. Şi pe mine mă amuzau valurile de „feminişti” cu burse pe la facultăţile de afară. Au fost mode, e adevărat, dar ce legătură are asta cu un discurs atent cu minorităţile?
Revenind, citez din articolul despre Obama al lui Ghinea:
- Dacă albii votează cu Obama în aceeaşi măsură în care ar fi făcut-o pentru orice democrat (ba chiar mai mult, dintr-un fel de exasperare autoflagelatorie: să dovedim odată că nu sîntem rasişti!), atunci cum se explică procentul covîrşitor al negrilor care votează pentru el? Oricum majoritatea negrilor votau cu democraţii, dar acum procentele sînt chiar mai mari şi mobilizarea mai intensă decît la orice alte alegeri. Dacă un alb care nu votează cu Obama pentru că e negru e rasist, un negru care votează cu Obama pentru că e negru e tot rasist? Răspunsul corect politic este că nu, doar cei privilegiaţi pot fi rasişti, doar albii. Negrii nu pot fi rasişti din principiu. Evident, o prostie. Negrii au şi ei dreptul de a fi pămînteni, de a avea defectele pămîntenilor, deci şi de a fi rasişti. A le lua acest drept este… rasism. Rasismul corectitudinii politice.
Ei, genul ăsta de sofisme de cafenea mă deranjează şi pe mine, şi nu din motive ideologice, ci din motiv că seamănă prea mult cu toate clişeele triste via Pleşu, Dan C Mihăilescu et comp. Ajungem pe poziţii radicale imediat tocmai din motive de formulare. Toată corespondenţa asta publicată de Ghinea arată acest păcat al formulării pamfletăreşti şi al neînţelegerii cauzate de sofismul dilematic.
Concluzii:
– articolul despre Obama era slab
– reacţia profesorului Miroiu a fost dură dar justificată (şi nu o spun pentru că aş fi „afin” ideologic)
– decizia lui Cristi Ghinea de a-şi face doctoratul cu un tip de care îl desparte orientarea ideologică şi reflexele de discurs public a fost curajoasă, dar a ţinut puţin dintr-un orgoliu inutil
– decizia lui Ghinea de a publica acea corespondenţă a fost greşită
