Culmea amabilităţii corporatiste sau culmea crizei?
Ieri după-amiază primesc un telefon. Bună ziua, de la Porsche Leasing vă deranjez. Da, zic. Şi deschid rapid o fereastră de internet să văd dacă am vreo restanţă, că nu se ştie niciodată cu online banking-ul cât dureazăpână când ajung banii la destinaţie. Am sunat să vă mulţumesc din partea Porsche Leasing că aţi achitat ultima factură. Cu multă plăcere, dar am întârziat destul de mult. Da, voiam să vă mulţumesc că nu aţi întârziat decât o lună. Asta e ironie? Nu, nu e ironie, iar din tonul vocii, uşor încurcat, nici glumă proastă nu poate fi. Îmi mulţumeşte încă o dată, ne urăm rămas bun. A înnebunit lupul? Le-a înmuiat criza inimile multinaţionale? Oricum, nu mi-am schimbat părerea, amabilitatea corporatistă este odioasă în falsitatea ei.
