Culmea statului Big Brother
Dacă vi s-ar oferi ocazia să vă spionaţi concetăţenii din confortul fotoliului de acasă şi să câştigaţi şi bani din asta, v-aţi băga? Pe curiozitatea naturală şi pe dorinţa de a face bani cu uşurinţă contează o companie britanică ce va lansa programul Internet Eyes luna viitoare. 4,2 milioane de camere de luat vederi sunt montate pe străzile şi în magazinele din Regatul Unit, adică una la 14 persoane. Un britanic este filmat în medie de 300 de ori pe zi de camere de supraveghere. Totuşi, din lipsă de mijloace materiale şi de personal, doar una dintr-o mie de camere este monitorizată de un om al forţelor de ordine. Trei tineri întreprinzători s-au gândit însă că pot face o afacere profitabilă din asta. Ei vor transmite live pe internet imaginile de la camerele de luat vederi din diverse colţuri ale ţării, iar oricine doreşte se poate transforma în vigilante. „Spionii” digitali vor apăsa pe un buton de câte ori vor vedea că are loc o infracţiune, iar poliţia se va prezenta la faţa locului. Pentru fiecare infracţiune raportată „poliţiştii de ocazie” vor primi puncte, care se vor putea transforma într-o mie de lire sterline la sfârşitul lunii. Banii vor fi colectaţi de la magazinele care vor fi ferite de hoţi în felul acesta.
Dar v-ar conveni să ştiţi că vecinul cel băgăcios vă urmăreşte? Sau soţia cea geloasă, sau şeful cel enervant? În plus, se pune problema dacă este normal ca lupta împotriva criminalităţii să fie scoasă parţial din mâna autorităţilor şi pusă în mâinile unor civili care nu au altceva mai bun de făcut decât să stea pe internet şi să urmărească camerele de luat vederi. Asociaţiile de luptă pentru drepturile civile din Marea Britanie s-au sesizat, fireşte, şi au pornit lupta împotriva iniţiativei.
Dacă iniţiativa va avea succes, vom avea parte, poate, de un viitor în care toată lumea va supraveghea pe toată lumea?
