Cum am ratat sfîrşitul lumii
E bună la ceva şi încrederea în ştiinţă. Ieri de pildă, dacă lua lumea în serios zvonul că vine sfîrşitul lumii, putea să iasă măcar o zurba cu devastări, violuri de adio, note de plată lăsate neplătite şi răzbunări de ultimul moment. Iar dacă adăugăm o eventuală abandonare a locului de muncă din centralele atomice, fiindcă dacă tot vine sfîrşitul, la ce mai foloseşte curentul electric? sau nişte salve cu rachete atomice trase de niscai comandanţi loviţi de amokul final, chiar am fi putut avea un sfîrşit de lume grandios. Partea îngrozitor de proastă (sau de palpitantă) a vremurilor noastre e că nu mai sîntem condamnaţi să aşteptăm ca oile sfîrşitul lumii, ci îl putem provoca noi înşine. Oricînd.
Apropo, ce-aţi făcut ieri?
