Cum se propun oamenii la minister. Puţin trist…
Un articol al lui Mihail Neamţu mi-a adus aminte despre cum gandesc, din pacate, foarte multi oameni din „societatea civila” de la noi. Vor sa fie cit mai apropiati de putere, se propun in functii, isi recomanda prietenii. sau macar vor tot timpul sa se afle in vecinatatea puterii politice.
Asta vine sa completeze cealalta stire despre jurnalisti, intelectuali, strinsi toti la Cotroceni sa discute MARI SECRETE. Este o modalitate clasica de infiintare a unei secte – cultivind mistere si cultivind imaginea profetului.
Revenind la textul lui Neamtu, n-as vrea decit sa spun ca e cel putin dizgratios sa vii sa-ti propui un ministru, că ştii tu că-i bun. Mai ales că asta vine într-un context în care discuţia ar fi cum am ajuns aici. am uitat repede de irationalitatea aliantei, deja propunem ministri. Mă rog, nu vreau să devin agresiv. Aşa c-o las aşa: nu-mi place genul ăsta de propunere şi gata.
