Daca as fi Dinu Patriciu, asta i-as face lui Voiculescu
Datele problemei sunt stupide: doua ziare scot carti „clasice”, la pret scazut si cu avantajul ca autorii lor sunt morti. Ceea ce le mareste profitul. Complicatiile sunt insa amuzante. Cum era inevitabil sa se calce pe bataturi, iata cum s-au incaierat ele pe (chiar ca istoria e ironica) o carte in care unul din personaje e Felix: „Enigma Otiliei”. Jurnalul National acuza Adevarul ca a scos cartea fara a cumpara drepturile de autor, iar Adevarul spune ca nu are ce cumpara din moment ce stirpea lui Calinescu e disparuta, iar drepturile apartin patrimoniului universal.
Daca as fi Dinu Patriciu, eu i-as lovi pe cei de la Intact unde-i doare mai tare folosind un argument descoperit de Razvan Vintilescu aici. Adica Marius Tuca a sterpelit din raftul Ministerului Culturii o marca notorie. Si cum prost nu e cel care cere, ci cel care da, OSIM-ul a facut magaria sa ignore faptul ca „Biblioteca pentru toti” este o marca notorie, iar cererea lui Tuca incalca astfel o caruta de dispozitii din legea care stabileste regimul marcilor. Reiau argumentele enumerate de un cititor evident mai destept decat purtatorul de cuvant al OSIM-ului:
„La adresa http://www.osim.ro/legis/marci/lege_mdi.htm, deci chiar pe site-ul OSIM, se afla postata o lege : Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice. Conform art. 6 pct. d) din aceasta lege „o marca este refuzata la inregistrare daca este identica sau similara cu o marca notorie in Romania pentru produse sau servicii identice sau similare, la data depunerii cererii de inregistrare a marcii”. La art. 3 pct. c) se defineste marca notorie ca fiind „marca larg cunoscuta in Romania la data depunerii unei cereri de inregistrare a marcii”, iar „pentru a determina daca o marca este larg cunoscuta se va avea in vedere notorietatea acestei marci, in cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile carora marca respectiva se aplica, fara a fi necesara inregistrarea sau utilizarea marcii in Romania”.
Altfel spus, OSIM trebuie pur si simplu sa refuze solicitarea de inregistrare a marcii „Biblioteca pentru toti” venita din partea cuiva care nu are nici in clin nici in maneca cu aceasta marca arhicunoscuta. Mai mult, nu proprietarii morali ai drepturilor asupra acestei marci sunt cei care trebuie sa vina cu dovezi pentru a sustine notorietatea acesteia, si asta – culmea ! – dupa inregistrarea ei in favoarea unui neavenit, ci chiar OSIM trebuie sa ceara aceste dovezi, tocmai pentru a nu comite greseala de a inregistra aiurea respectiva marca (art. 20 din legea susmentionata: „Pentru examinarea motivelor de refuz […] Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci poate cere de la autoritati si institutii publice , precum si de la persoane juridice de drept privat documente in vederea stabilirii notorietatii marcii in Romania”)”
Deci, domnule Patriciu, daca vreti sa le faceti un pustiu de bine celor de la Jurnalul, bagati-le treaba cu marca notorie si vedeti daca atunci cand vor fi obligati sa schimbe denumirea colectiei lor va ma cumpara cineva carti din colectia „Biblioteca pentru cei ca Mircea Badea” sau „Biblioteca pentru cei ca Ion Cristoiu”.
