Daca n-aveti ce citi
Am descoperit ce-mi place la Istodor. Ca scrie cum ii vin cuvintele in minte si ce-i iese suna misto. Asta inseamna ceva foarte apropiat de gindirea libera. Incercati si voi, sa vedeti ce rar ies fraze care sa-ti si placa sa le citesti.
Nu pot sa-i inteleg pe cei care scriu sau vorbesc despre aproape orice, desi nu se pricep sau n-au nimic cu adevarat de spus, dar o fac numai pentru ca stiu ca vor gasi oricind o mina de oameni dornici sa-si dea si ei cu parerea, la fel de lipsit de noima, despre aceleasi lucruri. Ceva de genul, hai sa vorbim ca sa nu gindim, ca e mai simplu si nici nu doare.
Am uneori sentimentul infect dar greu de ignorat si perfect valabil ca viata mea e o intimplare de la un capat la altul. Si ca oricum mi-as imagina-o de la o zi la alta, exista mereu fie si un singur amanunt care o face sa curga altfel, Solutia onesta ar fi sa nu-mi mai imaginez nimic. Dar cum asta e imposibil din moment ce tocmai anticiparea e ceea ce ne face diferiti de celelalte animale, rezulta ca nu pot fi niciodata cinstit pina la capat. Daca asa stau lucrurile atunci am de ales: sufar la nesfirsit sau ma pacalesc fara regrete. Norocul meu e ca rareori constientiez acest lucru pentru ca rareori se-ntimpla ca altcineva sa nu fi ales deja in locul meu pacalindu-ma cum ca as fi deja fericit.
