Dan Tapalaga e misto
Mai ales de cind a scapat de iluzii si se straduie sa judece cu masura. Ceea ce si face in textul asta dedicat dezbaterii de aseara de la GDS, eveniment despre care mi-am dat si eu cu parerea in postul precedent. Ziarist prolific, Tapalaga (fiind pe blog si cunoscindu-ne destul de bine, imi permit sa nu folosesc formula “domnul Dan Tapalaga”) acorda un spatiu exagerat de mare, dupa gustul meu, unei intimplari mediocre. Cu atit mai mult cu cit acest lucru rezulta din chiar propriul text. Dar asta conteaza mai putin si oricum nu m-as fi apucat acum de comentat daca Dan nu mi-ar fi dedicat si mie o sapuneala, undeva intr-un PS. La el o sa ma refer in continuare.
Asadar, ce-i cu mucegaiul de la GDS?
Pai, Dane, desi esti un pic mai tinar decit mine, ai prins cu siguranta vremurile de glorie ale GDS. Din nefericire, onorabila institutie a societatii civile e azi o umbra. La fel si revista pe care o editeaza, 22, pentru care cindva faceam eforturi s-o prind pe la chioscurile de presa. Stiu, exista o multime de explicatii pentru situatia in care au ajuns, dar asta nu ma impiedica sa ma declar dezamagit. Am tot respectul pentru ce-a fost GDS dar prea putin de apreciat in prezent.
Mai citesc din cind in cind articole din revista, dar rareori ma “hranesc” cu ceva. Cel putin comentariile sau analizele politice mi se par, majoritatea, nu doar partizane, iar eu de din astea chiar m-am saturat, ci si mediocre. Apoi halci intregi de maculatura sub forma de suplimente (nu toate, dar cele mai multe) sau traduceri din presa straina pe care oricum le gaseti, daca vrei, pe net. Multa umplutura, calitate grafica sub orice critica, poze trintite acolo ca sa fie, toate astea denotind nu saracie ci o totala lipsa de preocupare. O revista care se vrea de elita facuta in bataie de joc. Si, repet, nu vreau sa aud de lipsa banilor, ca nu asta-i problema si tu o stii prea bine. Ce zici, ma contrazici? Sau crezi ca e doar o chestiune de gust?
Si-acum sa-ti raspund la paragraful asta:
„Dar m-as fi asteptat sa-l bucure ca scapa de icnetele si onomatopeele dezbaterilor televizate si ajunge pe un taram mai articulat. Lucescu spune ca regreta cele doua ore petrecute la GDS. Asta inseamna ca, dupa fiecare emisiune TV la care participa, domnul Lucescu e distrus, ravasit, incapabil sa scrie trei zile. Nu i se pare ca acolo, in primul rand, se degradeaza pe zi ce trece dezbaterea publica, ca acolo nivelul discutiilor coboara periculos? Iar daca la GDS i-a mirosit a mucegai, la Realitatea sau Antene nu-i muta nasul candidatii si jurnalistii coprofagi?”
Da, tarimul e „mai articulat”, dar ti se pare c-ar trebui sa nu fiu dezamagit de GDS sau de revista pe care o editeaza numai pentru ca la televiziuni aud icnete si onomatopee? Iti suna bine logica asta?
PS 1 – Recunosc, aseara, la GDS, m-am si amuzat. Cind am intrat, un domn m-a luat imediat in primire ca sa-mi sopteasca, usor conspirativ, despre nu stiu ce amenintare grava ce pluteste deasupra Romaniei. La vreo jumatate de ora, din sala se ridica o doamna, toata numai roz, cu un buchet mare de flori in brate: “Domnilor, nu va mai certati, tara are nevoie de noi. Tara asta e ponegrita, trebuie s-o aparam cu totii, trebuie sa facem front comun in fata amenintarilor!…Lasati-ma sa vorbesc, am dreptul pentru ca sint profesor universitar!” Si tot asa, de vreo trei ori. Dar cel mai mult mi-a placut de onorabila doamna Ana Sincai, fondatoare a GDS. O adevarata fresca cu evantai.
PS 2 – N-am nici o problema personala cu nimeni de la GDS, dimpotriva, ii apreciez sincer pe multi dintre membrii grupului, incepind cu Andrei Cornea si Radu Filipescu, un monument de curaj si bun simt. Si nu, nu sufar de nici un fel de invidie. Nu mi-am dorit niciodata sa scriu la revista 22, desi am avut cindva un textulet despre alegeri, cred ca era in 1996. Mai mult, tin sa multumesc inca odata grupului si revistei pentru „Premiul pentru analiza politica” pe care mi l-au acordat in 1997, tocmai mie, un oarecare jurnalist “din provincie”. Banii de premiu n-au mai ajuns la destinatar (posta era o pacoste pe-atunci 🙂 ) dar nici nu m-au interesat vreodata.
