”De ce ne-au împușcat rușii? Sper că a fost un accident, că nu au vrut…” Povestea Sashei, fetița cu brațul amputat
Micuța fugea împreună cu familia într-o mașină când au fost lovite de o rafală de armă. Tatăl său a murit pe loc. Brațul fetei a început să devină cangrenă: ajunsă pe fugă la spitalul Irpin, a scăpat cu viață, dar cu brațul amputat.
Pentru a noua ei aniversare, Sasha își dorește cadou un nou braț artificial. Roz și acoperit cu flori, relatează Daily Mail.
Până înainte de război, Sasha a făcut ceea ce fac toate fetele de vârsta ei. S-a jucat și a mers la școală.
Gostomel, un cartier rezidențial din nord-vestul Kievului, este unul dintre cele mai țintite locuri din capitală pentru că are aeroport. Spitalele și clădirile rezidențiale sunt, de asemenea, vizate de ruși.
Încep atacurile ruse la Gostomel. Sasha scapă alături de tatăl său, mama și sora ei. Se urcă în mașină. Brusc, potrivit Daily Mail, o ploaie de gloanțe cade asupra lor. Tatăl moare. Sasha, sora ei și mama ei se refugiază într-un subsol. Dar brațul fetei începe să devină cangrenă. Sasha este în stare de șoc, după un timp leșină.
Două zile mai târziu reușesc să fugă la Spitalul Central Irpin datorită unui grup de voluntari care o poartă pe fată pe o targă improvizată. Și sosește sentința chirurgilor: pentru a-i salva viața Sasha, brațul ei trebuie amputat.
Nu este singurul copil. „Am văzut zeci și zeci de răni ca ale ei, chiar și la copii”, spun chirurgii de la spitalul Irpin.
97 de copii au murit în doar două săptămâni de război. Peste 100 au fost răniți, potrivit Parchetului din Kiev.
La Lviv, purtătorul de cuvânt al UNICEF, James Elder, a experimentat-o în persoană.
„Tocmai am petrecut două săptămâni aici vorbind cu unele dintre mamele, tații și copiii care au fugit pentru viața lor, precum și cu unii dintre lucrătorii din prima linie care încearcă să-i ajute”, spune el.
„Când i-am întrebat pe pediatrii din Lviv, care primiseră peste noapte 60 de copii de la spitalele din Kiev, cum se pregătesc, ei mi-au explicat procedura de stabilire a priorităților. Dacă sosesc un număr mare de copii cu răni, folosesc autocolante pentru a stabili prioritățile.
Autocolant verde: Copilul nu este în stare gravă Galben: Copilul are nevoie de asistență medicală imediată Roșu: Copilul este în stare critică Autocolant negru: Nu se poate face nimic pentru a-l salva.”
Ieșind din sala de operație, Sasha deschide ochii. Prima întrebare: „Mai am o mână?”
„Nu știam ce să spun. Nu știam dacă să o mint sau să-i spun adevărul”, spune asistenta care a tratat-o. Și apoi a venit cererea Sashei: vrea cadou de ziua ei un nou braț artificial, roz și îmbrăcat în flori. Sasha nu plânge.
„Ne-a mulțumit că i-am salvat viața și că am avut grijă de ea”, spune asistenta sanitară. Dar există o întrebare care încă răsună în capul Sashei: „De ce m-au împușcat rușii? Sper că a fost un accident și că nu au vrut să-mi facă rău”.
Nimeni nu a avut curajul să-i spună că o zi în urmă, tot la Gostomel, în aceeași zonă în care Sasha a fost rănită și tatăl ei ucis, soldații ruși au deschis focul asupra unui convoi de patru autobuze de civili în plină evacuare. O femeie și-a pierdut viața. Și încă patru persoane au fost rănite. Ca Sasha.
