…de ce nu-mi plac – da' deloc – sindicatele
…pentru ca totul imi este ingaduit, dar nu totul imi este de folos.
…pentru ca, desi imi place ciorba si iubesc ghiveciul, le gasesc dezgustatoare cand amesteca, de-a valma, in loc de ardei si rosii si morcovi, politisti si medici si profesori si judecatori si secretari de primarie.
…pentru ca ma oripileaza gandul ca un lider de sindicat poate vorbi in locul meu, poate lua decizii „in numele meu”, se poate folosi, chipurile, de autoritatea pe care eu i-as fi incredintat-o, azvarlindu-ma, la gramada, in ciorba mai sus pomenita.
…pentru ca si desi-mi amorteau picioarele, refuzam de mic sa ma ridic dimpreuna cu o tribuna intreaga numai pentru ca asa-mi cerea Paunescu (care, de altfel, m-a chemat pe scena cand eram elev de liceu, sa recit niste creatii personale, transformandu-ma astfel intr-o mica vedeta locala:)
…pentru ca n-am participat niciodata la vreo serbare la care sa mi se spuna cand sa ridic steguletul la stanga si cand la dreapta si sunt prea batran pentru a ma mai apuca acum de asa ceva.
…si pentru multe altele pe care nu mai am timp sa le insir acum – pentru ca peste cateva ore trebuie sa merg la munca in tara in care sindicatele au pus mafia pe picioare si invers, ba inca au mai inventat si 1 Mai. Mai bine nu!
