De ce Unirea Principatelor nu înseamnă ”Unirea Mică”
Unirea Principatelor Române, NU „Unirea mică”… Sintagma „mica Unire” s-ar putea traduce printr-un afront la adresa acelei generații excepționale de oameni de stat și diplomați, care a pus piatra de temelie a statului român unitar modern. Totodată, expresia respectivă ar minimaliza importanța unei etape fundamentale către unitatea deplină a românilor.
Încă din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, in contextul războaielor ruso-austro-turce, care au mistuit trupul celor două țări românești dunărene, partida națională a boierilor a formulat cele dintâi memorii care solicitau unirea românilor într-un singur stat.
Va mai dura însă aproape un secol până la 24 ianuarie 1859, momentul în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor de către Adunarea electivă a Țării Românești (după ce, în 5 ianuarie, Adunarea electivă de la Iași procedase la o alegere identică, desemnându-l domn al Moldovei)….Și încă alte aproape șase decenii până la desăvârșirea unității național-statale de la finele anului 1918…
Istoricul romantic Nicolae Bălcescu, una dintre cele mai proeminente figuri ale revoluției pașoptiste, a prezis profetic că mai întâi se va uni Moldova cu Valahia. Apoi, statul astfel creat își va cîștiga neatârnarea (independența). Iar într-o a treia fază, Transilvania se va alătura statului român. Din păcate, strălucitul cărturar nu va supraviețui să își vadă visul împlinit, stingându-se din viață, în 1852, la Palermo, răpus de tuberculoză. Mihail Kogălniceanu afirma, la rândul său, că unirea reprezenta „cheia de boltă, fără de care s-ar prăbuși întreg edificiul național”.
În anul1857, Adunările ad-hoc de la Iași și de la București au afirmat voința de unitate a moldovenilor și muntenilor. Hotărârea lor a fost validată de către puterile europene, un an mai târziu, prin Convenția de la Paris (1858), adoptată cu prilejul Conferinței de la Paris. Convenția accepta unirea cu doi domnitori, două adunări, două guverne și două armate. Singurele organisme comune aveau să fie Comisia Centrală de la Focșani și Înalta Curte de Justiție și Casație.
Însă, în documentul care urma să joace rolul de lege fundamentală pentru Principatele Unite se preciza că muntenii și moldovenii pot ocupa funcțiii publice atât atât la Iași, cât și la București. Mai mult, nu se specifica nicăieri că domnitorii de la Iași și de la București trebuiau să fie, în mod obligatoriu și necesar, persoane diferite… Sau că era interzis să fie una și aceeași persoană…
Sursa: Facebook/Hadrian Gorun
Notă: Hadrian Gorun este conferențiar universitar dr. la Universitatea ”Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu