Delir 2009. Ficatul Romaniei. Disparitia SUA. Obsesia "canon"
Mi-au sarit azi trei chestii in ochi. asa ca le pun peblog, si-n ochii vostri. Ca de obicei, in era sensibilitatii Google, aparent n-au nicio legatura intre ele.
1. Ficatul
Am primit clipul haios Criza la romani , am ras, radeti si voi. Am meditat asupra frazei profunde de final „in vremuri de criza, investeste in alcool”. Si mi-am dat seama ca fiecare zona europeana isi are cite un organ corespondent:
spaniolii, portughezii – inima
francezii – papilele gustative
germanii – stomacul
italienii – parul gelat:))
romanii, rusii – ficatul
nordicii – cerebelul
Glumesc, dar e clar ca avem o predispozitie in a rezolva crizele cu ficatul. Este un organ mult mai important decit inima, creierul etc. Prin el filtram buna parte din realitati. N-o fi asa, dar dupa sarbatori, cam asta simt…
2. SUA dezintegrate
Un prof kgbist tot prevesteste dezintegrarea Statelor Unite. Si, evident, a devenit star la Moscova. Nu stiu de ce l-or fi luat atit de in serios cei de la Wall Street Journal si i-au dedicat un articol. Iata harta, din sursa mentionata:
3. Caznele canonului literar
Asta-i despre delirul literatilor mai mult. Am tot citit „panorame” ale anului literar 2008. Si tin sa fac o precizare, pentru ca tema „canonului” devine deja sufocanta intr-o dezbatere generata de Istoria lui Manolescu si nu numai. Nu mai vorbiti despre canon in Romania pentru ca inca nu exista liste atit de diferite incit sa suscite o dezbatere reala. Nu are sens conceptul de „canon literar” la singular – decit poate in mintea teoreticienilor lui peste de la noi. Si cei care tot citeaza din Bloom ar trebui sa stie asta. Bloom insusi e ingrijorat de aparitia canoanelor gay sau afro sau mai stiu eu care. In Romania nu exista decit o lista didactica de autori modificata din cind in cind – la noi canon = manual. Cind vom baga in seama mai mult literatura maghiara de pe teritoriul Romaniei sau literatura ultracomerciala sau literatura ideologizata poate vom putea discuta inteligent. E o precizare generata de inca un text stupizel din Dilema Veche. Din care puteti afla, printre altele, de ce sint „jurnalist superficial” – asa este, sint superficial, dar macar pe Bloom l-am citit. Imi pare rau de ton, dar in noul an, m-am hotarit sa intru in zodia intolerantei:), cel putin cu unii.
