Dezvăluire șoc despre guvernarea Boc
Atenție, dragi cititori, sunt în măsură să vă dezvălui un document supermegaultrasecret. Mi-au parvenit stenogramele unei întâlniri de taină între câțiva politicieni preocupați de soarta țării și de ieșirea ei din criză. Pe vremea aia, guvernul încă nu căzuse și nu era haosul care e acum. Chiar se lucra.
Traian, Elena, Vadim și Boc stau la masa de joc. Primii trei pe scaune normale, Boc pe un scăunel mic, de copil. Traian face cărțile și începe să împartă câte cinci la fiecare. Elena se foiește neliniștită.
Elena: Traiane, da’ ce facem aici? Ne dai în cărți?
Traian: Hăhăhă, nu, păsărică, jucăm poker.
Vadim (declamă): Da. O să vă iau tot. O să iau înpoi sufletul patriei noastre dragi, sângele străbunilor, lacrimile acestui popor năpăstuit.
Traian (uitându-se în jos, către Boc): Du-te și adu-i lu’ ăsta un calmant. Apoi către Vadim: Nu jucăm pe lacrimi, jucăm pe bani.
Boc pleacă după calmant.
Elena: Dar… eu nu știu poker.
Traian: Nu tre’ să știi. Faci ce-ți spun eu și o să câștigăm, hăhăhă.
Elena îi face semn că îl pupă, el îi întoarce pupicul. Se întoarce Boc cu calmantul. I-l dă lui Vadim care îl înghite bombănind.
Vadim: … sângele străbunilor… lacrimile…
Cărțile sunt împărțite. Se uită fiecare la ele.
Traian: Eu merg. Pune pe masă 1000 de euro.
Elena (nedumerită, utitându-se în cărți ca curca-n lemne): Ăă…
Îi arată lui Traian cărțile, întrebătoare.
Traian: Mergi și tu.
Elena (foarte sigură pe ea): Da! Merg!
Se scotocește prin poșetă și pune pe masă un ruj și o ojă.
Boc: Atât?
Elena (ofensată): Ai idee cât au costat astea? 2000 de euro au costat. Ediție limitată, le-am luat de la Paris.
Boc înghite în sec și tace.
Vadim: Merg și eu… Bombăne: …patria mea dragă, mamă a noastră iubitoare…
Pune pe masă două dosare mari, groase.
Elena și Traian (într-un glas): Ce-i asta?
Vadim (zbiară): Dovada! Dovada că țărișoara a fost vândută. A fost vândută chinezilor, contra unui TIR de ascuțitori cu chinezoaice care fac cu ochiul. Se holbează la Traian și la Elena, se apleacă spre ei amenințător: Ați vândut țara și ați luat în schimb chinezoaice care fac cu ochiul. O s-o iau înapoi și-o s-o dau poporului meu.
Elena și Traian se închină și îl lasă în pace.
Boc pune și el 2000 de euro pe masă.
Boc: Merg și eu.
Traian: Da. Mergi să-mi aduci un pahar cu apă, hăhăhă.
Boc lasă, umil, cărțile pe masă, cu fața-n jos și pleacă după apă. Traian le ia, se uită la ele, râde, i le arată Elenei care chicotește, alege două mai bune, le ia el, îi pune lui Boc la schimb două cărți de-ale lui, proaste, și le pune la loc cu fața-n jos.
Traian: Cine începe?
Vadim (cu voce tunătoare): Eu.
Traian: Țeapă. Încep eu. Hăhăhă.
Elena: Hihihi.
Traian pune două cărți jos și își împarte alte două din teancul rămas neîmpărțit. Se uită la ele, una nu-i convine, o pune la loc în teanc, pe undeva pe la mijlocul lui, apoi scotocește în el și-și ia una mai mișto.
Elena se foiește neliniștită, fiindcă e rândul ei și nu știe ce să facă. Îi arată din nou cărțile lui Traian, el alege trei, le pune jos și îi împarte trei cărți noi din teancul râmas neâmpărțit.
Vadim aruncă și el două cărți pe masă și Traian îi împarte altele două noi.
A venit Boc cu apa. Pune paharul în fața lui Traian. Elena pune mâna pe pahar să-i verifice temperatura. Se strâmbă. Bagă și un deget în pahar și se strâmbă din nou.
Elena (către Traian): Ți-am zis să nu mai bei rece. Către Boc: Du-te și adu-i mai caldă.
Boc ia paharul și dă să plece.
Traian (către Boc): Hăhăhă, mai întâi pune și tu niște bani, că plânge masa.
Boc: Șefu’, nu mai am. Pot să pun din bugetul de la-nvățământ?
Traian: Da, hăhăhă.
Boc dă repede un telefon.
Boc: Alo, Cati, trimite-mi și mie repede pe cineva cu niște bani. Dă-mi-i p-ăia de lapte din programul „cornul și laptele”. Da, da, pe toți. Hai, repede. Mersi, papapa.
Boc (către Traian): Șefu’, vin imediat banii, considerați că i-am pus. Mă duc după apă.
Pleacă.
Traian (după ce se uită la cărți): Ridic cu 10.000. Hăhăhă.
Pune banii pe masă. Apoi îi șușotește ceva Elenei la ureche.
Elena (avântată): 10.000 plus încă 10.
Își varsă conținutul poșetei pe masă.
Elena (arătând către obiectele vărsate): Cre’ că valorează mai mult, da’… lasă…
Vadim (tunător): 20.000 plus încă 10.
Nu pune însă nimic pe masă. Traian și Elena se uită unul la altul, nedumeriți.
Traian: Păi, pune-i.
Vadim: Vine acum un camion cu documente. Am tot. Fotografii, filme, martori. Am toate dovezile că ați vândut țărișoara.
Traian (râzând): Da, da, pe chinezoaice care fac cu ochiul, hăhă.
Vadim: Vine imediat camionul cu documente. Vă distrug. O să-mi eliberez poporul de sub jugul vostru, vampirilor. Șacalilor! Lichelelor!
Pune capul pe masă și plânge, bombănind ceva cu „străbunii mei”, „poporul meu”. Elena și Traian își fac semne că „e nebun”.
S-a întors Boc cu paharul de apă caldă și un gentoi mare în mână.
Traian: Nu mai mi-e sete, mersi, hăhăhă. Ia zi, au venit banii ăia?
Boc: Da, șefu’, au venit.
Boc pune pe masă gentoiul.
Traian: Păi, atunci să arate toată lumea cărțile, hăhă.
Toată lumea, mai puțin Vadim, care e încă cu capul pe masă, își întoarce cărțile.
Traian și Elena îl zgâlțâie pe Vadim, care se ridică buimac și-și întoarce și el cărțile.
Vadim (uimit): Am câștigat!
Boc (uimit și el): Da, ai câștigat!
Traian: A câștigat pe naiba, hăhăhă (Se întoarce către Elena): Cine-i fată deșteaptă și a câștigaat?
Elena (după ce se uită-n jur nedumerită și-și dă seama că e singura fată de la masă): Eu??
Traian: Da. Hăhăhă.
Elena sare în sus de bucurie și țopăie, în timp ce Traian face mâna greblă și trage către ea tot potul de pe masă, cu tot cu gentoiul cu bani adus de Boc.
Traian (către Elena): Ia, păsărică, să-ți iei o vacanță frumoasă pe litoralul românesc.
