Dragan, Hoxha, Albania, Kadare, Tismaneanu
Ce leaga numele insirate mai sus, in titlul acestei postari?
Iata:
cea mai mare pasiune a mea este, de departe, bătutul lumii cu piciorul. Până acum am reuşit să străbat cu rucsacul în spate mai bine de 30 de ţări de pe patru continente. Aşa m-am îndrăgostit de Algeria, Malaezia, Singapore, Turcia şi Norvegia, am fost foarte dezamagit de Egipt şi Thailanda, m-au impresionat Statele Unite şi Rusia şi am descoperit ce plăcut e să mă întorc în Franţa, Italia sau Portugalia. Am stat rareori în hoteluri elegante, în schimb mi-am făcut zeci de prieteni cu care am continuat să vorbesc mult după ce m-am întors acasă. Citesc ghidurile turistice ca pe nişte romane de călătorie şi îmi place enorm să povestesc ce mi s-a întâmplat pe te miri unde.
Citatul de mai sus ii apartine lui Constantin Dragan, colegul meu de la RTV, partenerul de platou al Lianei Alexandru. Mai multe despre el, aici!
Recent, Constantin a fost in Albania, acolo unde a vazut, intre altele, citeva dintre celebrele buncare construie in vremea dictatorului Enver Hoxha (aproximativ 700.000!!!!).
Iata doua fot0grafii de acolo. (mai multe fotografii din Albania, aici!):
Pe de alta parte, dar oarecum din aceeasi poveste – in curind, la Humanitas, va aparea „Sinistra doamna”.
„În întunecata galerie a soţiilor de tirani, Peninsula noastră Balcanică are două modele: Elena Ceauşescu, în România, şi Nexhmije Hoxha, în Albania. Prima a devenit un model de ignoranţă şi îngustime la minte, obsedată de ideea de a primi titluri ştiinţifice – iar cu cât avea mai multe, cu atât se acoperea mai tare de ridicol. Cea de a doua s-a remarcat printr-o înclinaţie spre trivialitate şi printr-o cruzime fără egal, ceea ce i-a făcut pe albanezi să o poreclească «Pantera neagră».“ (Ismail Kadare)
„Atmosfera de la curtea «sultanului» Enver Hoxha a fost impregnată de minciună, delir encomiastic, sadism şi vendete tribale. Membră a CC, controlând accesul la dictator, influenţându-i deciziile, Nexhmije a fost principala sa complice. Ceea ce nu se spunea în plenare ori în şedinţele de Birou Politic se şoptea seara acasă, la masă ori în timpul plimbărilor prin parcul rezidenţial păzit de Sigurimi. Prezenta monografie reprezintă o investigaţie deopotrivă captivantă şi terifiantă a unui univers politic lugubru, bântuit de uri, vendete şi invidii viscerale. Nu e lumea intrigilor florentine, ci aceea a patimilor de clan deghizate în verbiaj dialectic.“ (Vladimir Tismăneanu)
Cartea arata asa si se anunta a fi o lectura pasionanta:
