Duckadam, falit: ”Luam morfină. M-am dus la mama, nu aveam unde. Nu aveam cuțit, furculiță…”
Fostul portar al Stelei a fost numit ”eroul de la Sevilla” după ce echipa din Ghencea a câștigat Cupa Campionilor Europeni (predecesoarea Champions League de azi), în 1986.
Dar gloria dată de apărarea a nu mai puțin de 4 penalty-uri în finala cu Barcelona, ceva fără precedent și fără egal în lume la un astfel de nivel, nu a însemnat și o garanție a prosperității pe viață pentru portarul Stelei.
Dimpotrivă, odată consumat acel moment, cu timpul au apărut și problemele, inclusiv financiare.
Dar tocmai din acest motiv, Helmut Duckadam merită să fie considerat nu doar eroul performanței sportive, ci și eroul vieții de caracter – un model de sinceritate, care poate fi chiar mai respectabil decât cel sportiv.
Numai un mare caracter ar putea vorbi deschis de criza în care a ajuns, în ciuda laurilor victoriei și a imaginii de zeu dobândite la un moment dat în trecut.
Dar Duckadam a avut tăria să nu fugă de adevăr exact la fel cum a înfruntat soarta potrivnică a unei echipe ”condamnate” la eșec, dinaintea finalei din 1986, pentru simplul motiv că era o echipă din estul comunist.
Primul episod rememorat de fostul mare portar a avut loc în 2007, la scurt timp de la căsătoria cu actuala soție, Alexandra, când Helmut Duckadam a pierdut apartamentul din Arad, iar situația financiară era delicată, despre care marele portar a vorbit direct și sincer în public.
”N-aveam nimic. Cel mai grav a fost atunci, în momentul după ce ne-am căsătorit. Tot ce aveam eu în România am dus în America, atunci când am plecat, în 2003. Când m-am însurat cu Alexandra, nu aveam nimic. Trăiam, practic, din salariul ei și din pensia mea mică. La un moment dat, am pierdut și apartamentul din Arad.
A fost o casă naționalizată, o câștigasem eu prin hotărâre definitivă, dar, după zece ani, urmașii urmașilor au câștigat-o la CEDO și m-au dat afară, zbang.
Și m-am dus la mama, că n-aveam unde să mă duc. M-am dus la mama și, practic, pe cea mică, până la un an de zile, am crescut-o la mama. Nu aveam nici furculiță, nici cuțit”, a declarat Helmut Duckadam, la emisiunea ”Legendele”, de la Antena 1.
De asemenea, Helmut Duckadam a dezvăluit și momentele grele trăite în 2012, când a fost operat la inimă.
”Eu am avut multe operații, multe probleme de sănătate, dar aș scoate ultima operație pe care mi-a făcut-o Brădișteanu (n.r. medicul Șerban Brădișteanu). Stăteam cu Cornel Dinu în aceeași rezervă și stătea soția cu mine, până la 12-1 noaptea, aveam niște dureri groaznice după operație.
La un moment dat chiar am zis că nu mai rezist. Chiar vorbisem cu doctorul, mi-a trimis un psiholog să vorbească cu mine. Deci am avut momente din astea, mai puțin plăcute, chiar groaznice. O săptămână am avut dureri de nesuportat. Din trei în trei ore luam morfină”, a recunoscut Helmut Duckadam, la Digi Sport.
