Emo. Liiceanu. Piata Universitatii. Inapoi in 90.
Citeva motive pentru care zilele astea am avut senzatia c-o luam de la capat. ca nu s-a schimbat nimic. aceleasi reflexe nouazeciste de care e plin cimitirul tineretilor mele, romania de tranzitie.
Citesc in doua ziare despre senzationala sinucidere a unei fetite. Amindoua jongleaza aiurea cu termenul „emo”. Abia daca dau un argument firav pentru care fac atita tam-tam, cum ca s-a sinucis din cauza maretului curent. E ca in 90, cu rockerii satanisti… O sinucidere ceva mai direct legata de curentul emo aveti aici, dimpreuna cu protestul fanilor care spun ca emo are tot atit de-a face cu sinuciderea cam cit au si celelalte curente din muzica, moda, film. As mai vrea sa citez doar o fraza care deschide articolul din Adevarul: „O fata de 12 ani s-a sinucis din cauza aderarii la un curent de moda printre adolescenti, care promoveaza depresia”. Nici EVZ-ul nu e mai breaz. Mai toti copii sint obsedati de emo (cei mai multi de freza si de haine, citiva de curent, dar ce legatura are – io am fost grunge in frageda adolescenta si Cobain s-a sinucis, vorba aia…), si? Ce sa mai, e ca-n 90, gaina cu pui vii, articole dupa ureche de indignare tzatzeasca au prins un nou avint.
Tot deja vu cu 90 mi-a oferit Liiceanu cu al sau al doilea apel catre lichele. Un text vag, fara sa fie date nume, aparent resemnat. Nu o sa pot niciodata sa ma lipesc de o viziune in alb-negru a societatii in care lupta casta ultraeticilor cu o difuza clasa a lichelelor. Ce bine ar fi sa fie atit de simplu. Si eu sint iritat de personaje precise, sint ofticat, disperat de oameni cu nume si prenume si cod numeric personal, dar explicatiile cautate in trecut nu mai au nicio putere, nici macar in meditatie. Lipsa de moralitate nu mai poate fi discutata in termeni de sechele istorice. O decizie imorala se ia pe loc, acum, in prezent, AZI si ar trebui judecata in consecinta tot AZI.
Am stat aseara la fintina vreo 20 de minute, in Piata Universitatii. Si iarasi m-am intors in timp. Nu mi-a venit sa cred ca unii mai au si tupeul sa ne bata la cap cu alegerile locale, e plin de pancarte si afise si slogane. Dragi candidati ai lui peste, mergeti la fintina la UNiversitate si stati zece minute pe o banca. Universitatea este inconjurata de moloz si de santuri, mica piata este absolut plina de gunoi, mai sint vreo doua gherete bsolut hidoase de unde se vind flori, praful e de doua degete peste tot, jegul si delasarea sint maxime. Poate singurii care s-au schimbat, au toale mai misto si expresii simpatice, sint tinerii care se mai string pe acolo. In rest, e un jaf ce se petrece. Daca nici macar de ochii lumii nu poti aranja 30 de metri apatrati la kilometrul zero, ce pretentii sa mai ai…
