Oricine e demolat din prima. Orice idee indiferent cât de bună ar fi este despicată iute în șapte de către inteligenți care, altfel, nu și-ar asuma nimic. Dacă le spui, ”păi, dacă știi mai bine, du-te tu și fă!”. Aș! Nu se bagă. Dar în schimb, când alții vor să facă, ei sunt mereu ”anti”.

Nu există solidaritate socială, oamenii nu-și dau mâna nici la rău, nici implicare politică, dar e la mare căutare fuga de răspundere. Cei care fug sunt primii care comentează negativ orice.

Ăsta e marele nostru handicap! Nu prostia, nici sărăcia, ci divizarea extremă și plăcerea de a ne sabota singuri, de a fenta legea, regula. Greu găsești cazuri în care oamenii se aliniază în spatele unor mari idei/proiecte/lideri, foarte greu, aproape deloc.

Sigur, respectivii Gică-contra vor găsi mereu motive să-ți spună că ”nu e bine” ce fac aleșii, că nu așa se face, că e problemă, nu iese ok, alții făceau mai bine, va fi rău, suntem pierduți, e jale!

Cei care se gândesc să ajute însă cu ceva, Dumnezeu cu mila! Cum poate ieși vreodată o guvernare bună din astfel de ”semințe” puse de oameni în viața lor? Cum pot ajunge în Casa Poporului parlamentarii cei mai buni când poporul însuși e construit împotriva unității de orice fel?

Și în alte țări, unele cu pretenții, există divizare, dar nimeni nu ne întrece. Există în schimb state (țările nordice) unde nu există un război intern între oameni, dimpotrivă.

Într-un astfel de peisaj, să nu nu mire de ce suntem singurii care ne-am ucis conducătorii comuniști la zid, am avut mineriade, jaf național fără egal sau proteste precum cel de luni în favoarea morții prin COVID.

Cei care au protestat și vor mai protesta sunt produsele acestei lumi puse veșnic pe harță.