Eu si Lucian strigam in cor: Murittttttttti! contra Tiriac-BCR si Enel
Ieri, stiti mi s-a suspendat cardul, pentru o alerta. Bun, de acord. Dar vreau un pic de bani. Stau juma de ora la o coada de trei persoane. Un tip isi tragea banii prin Money Gram. Era o singura casiera. Cine e de vina? „Centrul nu ne lasa cu 2 casiere, nu se justifica.” Trei sferturi de ora au trecut la vintul.
Azi, ma duc sa platesc lumina. N-aveti codul? Ratiaidracului cu codul vostru. Nu mai sintem nume. Sintem coduri pentru lumina. Coduri sintem. Nu poate sa ma gaseasca. Sint cod. Pina la urma coana imi face o concesie. Dar ma da pe mina tipilor de la coada. Incep sa rumege turbatii.
SCURT: MURIIIIIIIIIIIIIIIIITTTTTTTTTTTTI!
Dar Lucian a patit-o mai rau. Cruciti-va!
Lucian
„Ieri, ora 17:55, BCR, la ghişeul de schimb valutar. Mai erau 5 minute până la ora închiderii, iar eu întârziasem deja 2 zile cu plata chiriei.
– Bună seara!
– … (preabinecunoscuta mutră mai acră decât lămâia a fostei bugetare revărsate pe scaunul BCR-ului re-branduit)
– Aş dori să cumpăr 310 euro.
– Bdjhfydsfdy!
– Poftim?!
– BULETINUL ȘI BANII!!! răcni pântecoasa.
– Buletin n-am, vă dau cardul de identitate, e bine?
– … (tăcere, din nou)
– Iar bani… câţi bani?
– … (ia cardul de pe tejghea)
Tastează îndelung, cu aurul zornăindu-i insistent pe mâini. Observ că înlocuieşte seria şi numărul „buletinului”. Aha, deci sunt într-o bază de date. Iupiii, ce bine! După cum ştiţi mie îmi place foarte mult să fiu în diferite baze de date. Mă ofer voluntar, de obicei. Scopul meu principal este să fiu prima înregistrare dintr-o bază de date, să deschid cu datele mele o bază de date.
– Telefonul.
Mă uit la telefonul meu, mă uit la al ei, de pe birou, nu suna niciunul.
– Telefonul dumneavoastră, insistă balşoaia.
– Ce-i cu el?
– Da-ţi-mi numărul.
– … vă rog, continui eu. Pen’ ce?
Hipopotama se blochează. Nu se aştepta la o asemenea întrebare.
– Păăăăi, să-l introduc în baza de date.
– Aha! mă dumiresc eu. Ce bază de date?
– Ăăăă, sunteţi în baza noastră de date şi trebuie să-mi daţi şi telefonul, că nu mă lasă sistemul să continui.
– Spuneţi-i sistemului dumneavoastră să continue, pentru că nu vă dau telefonul meu. De ce sunt în baza dumneavoastră de date?
– Păăăăăi, aţi mai schimbat valută la noi, şi v-au fost înregistrate datele din buletin.
– Eu sunt de acord că trebuie să-mi înregistraţi datele pentru schimbul valutar, nu înţeleg de ce trebuie să mi le păstraţi. De fapt, înţeleg, din moment ce îmi cereţi şi telefonul, dar vreau s-o aud de la dumneavoastră din guriţă.
Elefanta se fâstâceşte o clipă când aude cuvântul „guriţă”, dar îşi revine rapid.
– Haideţi, da-ţi-mi telefonul.
– Nu vreau. Eu nu dau numărul meu decât la gagici.
– Nu vă schimb banii.
Fac un calcul rapid. Aş putea să-i dau una în cap. Aş putea să îi fac educaţie – cursul rapid Cum să spui „Vă rog” în cinci minute. Aş putea să plec la altă bancă. Dar mă aşteaptă propitarul cu chiria. Iar el n-are nicio vină.
– Presupun că, după ce îmi înregistraţi numărul de telefon în baza de date o să încep să primesc oferte prin SMS şi apeluri de reamintire ale ofertelorBCR, nu?
– Nu, bineînţeles.
– Bineînţeles sau nu?
– Nu.
– Promiteţi?
Se uită tâmp la mine. Colega ei, care ar avea nevoie de două scaune dar terorizează doar unul, pufneşte dispreţuitor.
– Şi, după ce o să primesc prima ofertă, o să vă sun să vă rog să nu-mi mai folosiţi datele PERSONALE pentru a-mi trimite oferte, iar dumneavoastră o să mă chemaţi să semnez un formular, nu?
– Nu eu, se apără batoza.
– Nu dumneavoastră, doamnă! Banca!
– Probabil, admite toanta după ce mă asigurase că nu voi primi oferte.
– Da-ţi-mi acum, vă rog, acel formular.
– N-am.
Capitulez. N-am cu cine, n-am cu ce… Îi dictez numărul meu de telefon şi întreb:
– Nu vreţi şi CNP-ul?
– Nu, că îl avem. Din buletin.
Mori, vaco! Tu şi banca ta de căcat şi toate băncile voastre de doi lei şi sistemul vostru idiot cu care ne-aţi încălecat pe noi, proştii din sud-est!
