”Europa e în pericol. Nu putem continua ca alții să ne facă treaba”. Mesajul SOS al șefului diplomației UE
Vicepreședintele Comisiei Europene și șeful diplomației comunitare, Josep Borrell, a încheiat proiectul așa-numitei „Busolei strategice”, document care își propune să creeze o poziție comună în UE cu privire la amenințările geopolitice cu care se confruntă clubul UE și care propune, ca prim pas, crearea unei forțe militare de urgență înainte de 2025.
„Europa este în pericol și europenii nu sunt întotdeauna conștienți de asta”, avertizează Borrell în cadrul unei întâlniri susținute cu principalele mass-media europene, în ajunul prezentării în această miercuri a documentului său în sesiunea plenară a Comisiei Europene, relatează ziarul El Pais.
Intervenția lui Borrell, la sediul Serviciului European de Acțiune Externă, coincide cu virulenta agresiune hibridă a Belarusului împotriva Poloniei, canalizată printr-un flux migrator orchestrat artificial de regimul Alexandr Lukașenko.
Minskul, cu sprijinul Moscovei, a căutat de luni de zile să încalce granițele europene și, incidental, să destabilizeze guvernul de la Varșovia.
Atacul confirmă, în cazul în care ar exista vreo îndoială, că UE se confruntă cu amenințări de natură foarte diversă, care depășesc limitele atacului militar tradițional.
„Suntem într-o lume în care totul este susceptibil de a fi folosit ca armă de agresiune și în acest scenariu nu este suficient ca UE să-și exercite „puterea soft” prin intermediul politicii comerciale și a drepturilor omului”, rezumă reprezentantul UE, în documentul privind „Busola strategică”, a cărui pregătire a început la jumătatea anului 2020 și este de așteptat să fie adoptat oficial de UE în martie 2022.
Documentul va face, de asemenea, obiectul unei negocieri lungi și dure între capitale, pentru a îmbină sensibilitățile atât de diferite în probleme de apărare.
Pentru orice eventualitate, Borrell a inclus o prefață foarte personală și avertizează că acea parte a documentului „nu este negociabilă, deoarece reflectă propria mea gândire în acest sens”.
Textul începe cu cele patru cuvinte talismanice: „Europa este în pericol”.
Bilanțul lucrărilor anterioare și numeroasele consultări cu toate statele membre au făcut deja clar un element de risc, potrivit șefului diplomației europene:
„Ne aflăm într-un mediu strategic foarte, foarte conflictual și periculos”.
„Situația de astăzi este foarte diferită de cea de acum patru ani și, desigur, mult mai rea decât atunci când [Javier] Solana a spus că „trăim într-o lume frumoasă care nu a fost niciodată atât de sigură și prosperă”.
Analiza amenințărilor efectuată de departamentul Borrell arată, potrivit înaltului reprezentant, că UE intră în al treilea deceniu al secolului XXI cufundată într-o „lume mult mai ostilă, în care spațiul nostru economic și spațiul nostru sunt disputate. și în care spațiul nostru politic este tot mai degradat”.
„Busola Strategică” își propune să fie baza răspunsului european la acest scenariu nou și periculos, construit din coordonarea eforturilor militare ale celor 27 de parteneri UE și în mod complementar alianței transatlantice reprezentate de NATO.
Primul pas, conform propunerii lui Borrell, ar fi crearea unei forțe de reacție rapidă, formată din 5.000 de soldați.
„Nimeni nu vrea să construiască o NATO europeană”, clarifică Borrell după ce a adăugat că documentul său nu are intenția de a stabili o confruntare cu Alianța.
„Apărarea colectivă teritorială a Europei este NATO și nu există alternativă pentru aceasta”, stabilește înaltul reprezentant.
Orice impuls pentru o astfel de politică s-a lovit de diviziunea dintre partenerii UE în favoarea autonomiei strategice (cum ar fi Franța) și cei care se temeau de o slăbire a legăturii transatlantice (cum ar fi Polonia). Borrell insistă că crearea unei forțe de intervenție rapidă nu are scopul de a înlocui Alianța, ci de a o completa, de a oferi UE capacitatea de a-și asuma „responsabilitatea strategică”.
Ideea de a stabili o forță de reacție rapidă există de ani de zile fără să fi ajuns vreodată la bun sfârșit. Dar Borrell stabilește acum un termen limită și aspiră să fie operațional cel târziu în 2025.
Iar proiectul capătă putere, printre altele, din cauza situației recente din Afganistan, unde aliații europeni nu au putut să-și mențină prezența după retragerea sprijinului militar și logistic al SUA.”
„Nu putem continua să privim în altă parte și să sperăm ca alții să ne facă treaba”, subliniază Borrell, având ca fundal umbra fiasco-urilor europene din Libia, Siria sau Afganistan.
În favoarea proiectului unei forțe comune de până la 5.000 de militari, are un rol și includerea în ultimele bugete ale UE a unor articole importante destinate direct sau indirect apărării.
Începând din acest an, UE are un fond de 8.000 de milioane de euro care va finanța proiecte comune de dezvoltare a armelor.
Din același an este funcțional și Fondul European de Sprijin pentru Pace, denumirea orwelliană pentru cele 5,6 miliarde de euro pe care UE trebuie să le plătească pentru operațiuni de politică externă cu implicații militare.
Borrell își dorește ca „busola” sa să nu fie doar un alt document de reflecție, ci mai degrabă „un ghid de acțiune”, urmând acei primi pași către o apărare europeană.
„Ne place lumea lui Kant, dar trăim într-o lume a lui Hobbes”, reflectă veteranul politician spaniol referindu-se la o scenă globală în care multilateralismul mieilor lasă loc lupilor de natură foarte diversă (atacuri cibernetice, dezinformare, migrație). presiune…) Și întotdeauna în afara normelor stabilite.
Alături de forța de reacție rapidă, „busola” include dezvoltarea capacităților de intervenție pentru a putea desfășura militarii pe teren în numere adecvate amplorii amenințării.
Documentul propune, de asemenea, crearea unui „hub de inovare” pentru dezvoltarea capacităților militare, gestionat de Agenția Europeană de Apărare. Iar un forum de parteneriat ar fi stabilit, de asemenea, pentru cooperarea cu cei mai apropiați aliați din afara UE, cum ar fi Statele Unite, Canada sau Norvegia.
Dar Borrell recunoaște că prima sarcină va fi să convingă cele 27 de guverne ale UE că pericolele cu care se confruntă sunt globale și nu se limitează la vecinătatea lor cea mai apropiată.
Șeful diplomației europene regretă că amenințările continuă să fie interpretate în cheie națională, în funcție de poziția geografică și istorică a fiecărei țări. Și pledează pentru dezvoltarea unei conștientizări strategice comune precum cea care există de cealaltă parte a Atlanticului.
„În SUA, amenințarea din China este evaluată la fel, indiferent dacă analiza se face în Alaska sau în Miami”, ilustrează Borrell.
