Fantastica şi trista poveste a datoriei lui Adrian Năstase
Un partid de viitor are datorii. Şi cu cît viitorul e mai sigur, cu atît datoriile sînt mai mari. Creditorii nu se duc să-i ceară banii, fiindcă speră la ceva, mîine, poimîine. Iar dacă ajung la strîmtoare, procedează discret, nu umplu tîrgul, cum s-a întîmplat deunăzi cu creditorii PSD. Şi asta tocmai cînd Adrian Năstase s-a întors în primul rînd al partidului.
Adică Năstase, cel în care au avut încredere in precedenta campanie electorală, cînd, mde, era şi premierul României, nu mai e o garanţie că-şi vor mai vedea banii înapoi? Cam aşa s-ar lega lucrurile. Totuşi unde au trecut trei ani, nu mai putea trece încă unul?
Cine i-o fi trimis la uşa PDS-ului pe recuperatorii unor creditori care au avut o tăcută răbdare trei ani? Probabil că Năstase va da vina pe Băsescu. Nu m-aş mira să-l bănuiască şi pe Geoană.
Într-una dintre povestirile lui Marquez, „Fantastica şi trista poveste a candidei Erendira şi a nesăbuitei sale bunici” o fată e obligată de bunica ei să se prostitueze, fiindcă, din greşeală, i-a dat foc la casă. Erendira ar trebui să se culce cu cîteva mii de bărbaţi pentru a-şi despăgubi bunica. Face treaba asta non-stop de-a lungul unui istovitor turneu prin ţară, cu bunica în rol de casieră.
Nu că aş compara situaţia fostului premier cu cea a personajului din Marquez, dar cum va plăti el datoria asta, dacă partidul îi va spune că n-are de unde?
