Greaţă literară. Rădulescu & Vodă

octombrie 20, 2008 0

Am privit cu ochii măriţi un lung şir de locuri comune presărat pe ore întregi la emisiunea lui Tatulici, Zece pentru romania. Mai nasol e că erau acolo şi doi scriitori pe care îi respect, Agopian şi Iaru, care nu-şi mai găsesc resurse nici măcar să-i spună lui Păunescu de ce e un poet iremediabil (sub)mediocru. Nu, au avut de subliniat mai ales valoarea primelor volume ale bardului. Plus un critic literar, Cristea Enache, pe care-l credeam ceva mai tînăr şi mai puţin capabil să invoce pensiile scriitorilor pe care le-a dat Păunescu… Aşa o frică de libertate de expresie eu n-am mai văzut.
Interesantă era ipoteza discuţiei. Boborul votează constant cu Păunescu atunci cînd e întrebat cine e cel mai mare scriitor roman in viata. De fapt, votul ar arăta cam aşa în traducere: cei mai mulţi romani ştiu că Păunescu e scriitor (multi il cunosc doar pe el ca scriitor). Şi cam atît. Nu mă interesează literatura lui Păunescu. Si incepe sa nu ma mai intereseze nici establishmentul cultural romanesc, incredibil de batrinicios si deja periculos de „samanatorist”. Chiar nu cred ca mai e nimic de facut. Scriitorii nu au tupeu sa contrarieze nici macar un burghez turmentat, d-apoi unul vigilent. Criticii literari judeca pensiile. Iar eu ma simt in felul asta isteric.
Rădulescu vs Vodă
Poate salvarea pentru morga culturală păguboasă ar fi asta: iubitorii de cultură să se întîlnească mai mult cu oameni vii, foarte vii şi să tragă foloase din asta. Mie mi-a plăcut întîlnirea Eugeniei Vodă cu Mihaela Rădulescu. Tocmai pentru că a fost un lung şir de mici înţepături, mici filozofări pe marginea biografiei unui mare VIP romanesc. Rădulescu încasa fără probleme ironiile Eugeniei Vodă. Eugenia Vodă savura poveştile spectaculoase ale vedetei. Pînă la urmă, Răduleasca e unul dintre cele mai tari personaje-care-nu-sînt-de-hîrtie de pe la noi. Iar Vodă a prins-o într-un moment perfect. O discuţie cu „un mare om de cultură” e previzibilă şi e plină de coduri şi ritualuri culturale plicticoase. O discuţie cu un om din altă sferă a puterii simbolice poate fi foarte vie (vorbim aici despre televizor – în scris, lucrurile stau altfel).

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.