Hai să nu facem din Herta Muller un fel de Costel Busuioc!
În timp ce noi ne ocupam aici de prostii, scriitoarea germană Herta Muller, născută în România, unde a și trăit până în 1987, a luat Premiul Nobel pentru Literatură. M-am bucurat foarte tare și sincer, însă m-am și întristat repede, dându-mi seama ce va urma: isterie, delir, bătăi românești cu pumnul românesc, în piepturile noastre românești. Adrian Păunescu o să plângă de emoție, pe muchia leșinului, în brațele moderatorilor de la Realitatea. Vanghelie, Mihaela Tatu, Mitică Dragomir (hai și Poponeț) își vor revendica cu mândrie acest Nobel, în calitate de români, iar limitele decenței și ale bunului simț vor fi călărite deșănțat, ca de obicei. Herta Muller e o scriitoare destul de puțin cunoscută în România, dar asta nu va conta. Ea trăiește de 20 de ani în Germania și e cunoscută în lume ca scriitoare germană, însă nici asta nu ne va ajuta să trăim o bucurie temperată. Declarația „Aș înnebuni dacă ar trebui să trăiesc în România de azi” îi aparține, însă asta nu-l va opri pe președinte s-o decoreze și nici pe toți cei care își vor smulge părul din cap de mândrie națională să și-l smulgă până la ultima șuviță. Eu nu zic să nu ne bucurăm. Chiar nu zic asta. Zic doar atât: hai să încercăm s-o facem cu bun simț. Hai să nu facem din Herta Muller un fel de Costel Busuioc! Hai să ne bucurăm elegant, nu manelistic, chicios și isteric! Și, mai ales, hai în librării, să epuizăm tirajele cărților ei.
