Îmi pare rău că n-am băut un şpriţ cu Prigoană


    Regret că n-am ajuns miercuri la petrecerea dată de Silviu Prigoană pentru presă. Oricum, vă rog să consideraţi că m-am dus. Omul mi se pare interesant şi pentru mine, ca prozator – dar asta e deja altceva. E un tip care îşi asumă cu umor ceea ce face şi care, spre deosebire de politicieni şi de alte VIP-uri, nu se supără pe presă de la înălţimea importanţei sale. Unii dintre dvs mi-aţi reproşat că povestind acea convorbire  telefonică i-aş fi ridicat o minge la plasă lui Băsescu, alţii, mai rău, că i-aş fi dat „o limbă” lui Prigoană. Mie mi s-a părut normal să aduc la cunoştinţa celor care citesc acest blog ce mi-a spus Silviu Prigoană în urma unui comentariu al meu. Dacă mi-ar fi cerut un drept la replică, era cu totul altceva – probabil că aş fi fost mai mefient. Dar dacă mi-a povestit ce s-a întîmplat la petrecere, ar fi trebuit să tac? Mai ales că mi-a spus şi ce intenţii are în legătură cu Primăria Capitalei. Imi pare rău că una dintre prietenele mele de pe blog, pe deasupra simpatiilor noastre politice,  a folosit această postare ca să-i mai tragă o smetie lui Băsescu, în calitate de personaj citat.

    Înţeleg însă – cel puţin aşa sper – şi punctul său de vedere.

     

    PS la povestea cu filmările din ograda mea de la ţară. Mă sună producătorul „Acoperişului deasupra capului” cu aerul că mi-a făcut o favoare că a intrat la mine în curte să filmeze,  fără să-mi ceară încuviinţarea. Imi sare ţandăra, mai ales că aflasem că ridicase şi un simulacru de casă la mine în curte. „Am vorbit cu vecinii”, îmi spune. Probabil că ceea ce aflase de la vecini era că eu nu mă prea duceam pe acolo, chestie care m-a enervat şi mai mult. „Si dacă eu intru la dumneata în curte şi-mi fac o coşmelie, fiindcă am vorbit cu vecinii, cum ţi s-ar părea?” Să n-o luăm chiar aşa: avea de gînd să-mi trimită chiria pentru că îmi folosea curtea. (Luasem între timp informaţii asupra acestui subiect şi aflasem şi care e bugetul filmului) Şi-mi spune a douăzecea parte din preţul normal, cu acelaşi aer că-mi face o favoare. Recunosc că nu i-am spus producătorului că sînt la curent cu asemenea preţuri, decît după oferta lui şi că l-am avertizat că dacă în ziua următoare nu-şi regîndeşte oferta să-şi ia zborul de la mine din curte. A doua zi m-a sunat, altă voce a aceleiaşi persoane: „Ce pretenţii aveţi, stimate domn?” I-am cerut o sumă sub preţul pieţei, dar nenegociabilă. Peste cîteva zile, aceeaşi voce, dar rece: „Sînteţi mulţumit, stimate domn?” Îmi pusese banii în cont. I-am răspuns şi mai rece că întrebarea sa mi se pare nelalocul ei.   

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here