…in atentia MAE: 900 de km pentru un vot – degeaba!
…stiu, pentru cineva care sta in cumpana daca sa piarda cinsprezece minute din viata votand sau band mai bine o bere, povestea de mai jos va tine de domeniul fantasticului. Ce fel de om ar parcurge 900 de km (1800, daca e sa calculam si drumul de intoarcere), doar pentru a-si exercita dreptul de vot? Ei bine, astfel de oameni exista, sunt pipaibili, au nume si prenume si cod numeric personal (chiar daca, uneori, au pasaportul si buletinul expirat). Cunosc multe cazuri de romani din diaspora care au facut sute de kilometri (e drept, cazul lui Marius Delaepicentru e un record in materie!) doar pentru a ajunge la o sectie de votare. De fapt, pentru astfel de oameni, nu mai e vorba de exercitarea dreptului de vot ci de exercitarea dreptului de a-ti iubi tara si de a-ti pasa de ea. Poate ca e intr-adevar nevoie de distanta pentru a o vedea si intelege cu adevarat.
Ca sa n-o mai lungesc: Marius a vrut sa voteze la alegerile europarlamentare. A strabatut constiincios cei 900 de km pana la prima (singura?) sectie de votare din Japonia, dar personalul de la amabasada l-a impiedicat sa voteze pentru ca avea documentele romanesti expirate (CNP-ul, insa, nu expira niciodata, asa ca verificarea calitatii de cetatean roman se putea face – mai complicat, dar se putea. Nu s-a vrut.) Curios, autoritatile japoneze i-au eliberat documentele trebuincioase pe baza actelor expirate, fara sa ridice vreo spranceana. In definitiv, un om nu dispare in clipa in care ii expira pasaportul si nu se naste in secunda in care i se elibereaza unul nou.
Dupa cum veti vedea mai jos, Marius n-a stat cu mainile-n san. In scrisoarea adresata MAE a ridicat problema votului de la distanta, ba inca dintr-o perspectiva juridica pe care o gasesc extrem de interesanta: daca statul roman nu suporta cheltuielile de deplasare pe asemenea distante pentru exercitarea unui drept constitutional, nu e statul pasibil de plata? Inclin sa cred ca da, iar Marius asteapta un raspuns de la CEDO.
Stiu, nu mai ridicati din sprancene: e un caz particular, o tara exotica (Japonia) in care nu traiesc multi romani, bla-bla-bla. Si ce? Statul – orice stat – nu ARE VOIE sa discrimineze cetatenii pe baza de convenienta sau de statistici. Un roman traitor in Japonia nu are voie sa se simta abandonat de stat mai mult decat un cetatean din Buhusi sau insulele Faulkland. Daca fiecare roman ar avea constiinta civica a lui Marius, n-am mai avea nici cazuri precum Gigi Becali, EBA, Monica Ridzi, Adrian Nastase, sau Arhiepiscopul Tomisului. Pur si simplu, nu le-am mai avea. Noi ne-am pierdut onoarea. In cazul Marius – si alte cateva mii (zeci de mii?) e timpul sa ne-o repereze MAE.
Luati de cititi:
Stimate domnule Secretar de Stat pentru Reforma Administratiei Publice
Marius-Tiberiu Martinescu
Mă numesc Marius Mistreţu, cetăţean român cu domiciliul în străinătate. Doresc să vă aduc la cunoştinţă cîteva considerente ce nu pot fi ignorate în viitorul foarte apropiat, fără ca statul român să nu se pună în situaţia ingrată, de a da socoteală pentru încălcarea din cauze, numai şi numai administrative, a unor drepturi fundamentale garantate prin Constituţie. Concret, este vorba despre infrastructura şi procedura necesare exercitării, conform art. 17 din Constituţie, coroborat cu art. 25. în relaţie cu art.36, a dreptului de vot.
Domnule secretar de stat Martinescu, vă rog să constataţi următoarea realitate. Dreptul de vot, drept fundamental, garantat prin Constituţie, ce, la rîndul ei, internalizează DUDO, este, prin definiţie, un drept continuu, repartizat egal pentru fiecare şi pentru toţi. Distanţa dincolo de limita rezonabilului pînă la proxima urnă de vot, reprezintă o îngrădire obiectivă, de natură geografică. Însă, fiind vorba despre o îngrădire neinclusă în lista din art. 53 (CR), ea trebuie neapărat depăşită pe cale administrativă.
Există două soluţii: 1) Votul la distanţă, şi 2) (solutia actuala) prezenţa în carne şi oase la scrutin.
Prin condiţionarea exercitării votului de prezenţa în carne şi oase la secţia de votare, caracterul de vot universal se pierde, el devenind astfel, în mod formal, vot cenzitar, în sensul că, numai cine îşi permite cheltuiala de timp şi de bani, poate vota, lucru ce contravine caracterului de stat democratic atribuit prin Constituţie, României, şi reprezintă un act de proastă administrare. Vă reamintesc, proasta administrare pune România în situaţia de a fi sancţionată, conform tratatului de aderare la UE. În ipoteza 2), reconstituirea caracterului de vot universal nu se poate realiza decît prin decontarea de către stat, a cheltuielilor aferente exercitării dreptului de vot. Eu însumi vă anunţ de pe acum, la alegerile prezidenţiale din noiembrie, intenţionez să merg în carne şi oase pînă la proxima secţie de votare, situată la 902Km, dacă folosesc calea ferată, sau la 814Km dacă o folosesc pe cea rutieră. În cazul în care statul român nu îmi va deconta cheltuielie, dupa o formula de calcul pe care am intocmit-o tinind seama de toate costurile, îmi rezerv dreptul de a acţiona în judecată statul român, cu şanse reale de a cîştiga procesul, chiar de va fi să ajung la CEDO. Personal, aştept de 16 ani, cel puţin introducerea procedurii de vot prin corespondenţă, dacă nu se simte nicio autoritate a statului român în stare să pună în funcţiune cea mai ieftină soluţie tehnică, anume, votul online. Vă rog să-mi iertaţi tonul ultimativ, dar, vă anunţ pe această cale, că răbdarea mea a luat sfîrşit. În lipsa unui suport minimal din partea statului român, deja am început o campanie de convingere a cetăţenilor români aflaţi în străinătate, să procedeze ca mine. Prin presiunea creată, autorităţile române, mai devreme sau mai tîrziu, vor fi nevoite să pună la punct procedura de vot la distanţă. Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Şi mai ieftin.
Domnule secretar de stat Martinescu, ţinînd seama de cele expuse mai sus, vă rog să înaintaţi domnului Ministru, cît mai repede posibil, un proiect de adaptare a prevederilor legale ce se referă la exercitarea dreptului de vot, la condiţia de stat membru al UE, în tot ceea ce revine ca responsabilitate ministerului în care activaţi.
Profit de abilităţile domnului Ministru în ale tehnologiei informaţiei, consemnate generos în CV, pentru a sugera un mecanism simplu de întocmire a listelor de alegători din străinătate. Concret, este vorba despre o aplicaţie online, de înregistrare în lista de electori, mai exact, un script securizat, ce va trebui să cuprindă următoarele rubrici pentru identificarea persoanei:
Obligatoriu: numele, prenumele, CNP, (eventual şi data naşterii), adresa din străinătate.
Opţional: numărul de telefon, adresa de mail. Eventual, distanţa aproximativă pînă la cel mai apropat consulat.
Cheie de verificare: ultimul domiciliu stabil avut în ţară, exprimat minimal (judeţul+localitatea+strada, iar în mediul rural, judeţul+localitatea+numărul gospodăriei) sau, în cazul în care persoana în cauză nu-şi mai aminteşte ultimul domiciliu, se va recurge la cheia alternativă, prenumele părinţilor.
Întrucît aplicaţia nu cere o infrastructură grozav de sofisticată, consider că, pînă la 15 septmbrie 2009, ea poate trece chiar şi testele de securitate necesare, astfel încît să fie gata de incastrare în pagina Autorităţii Electorale Centrale, urmînd ca AEC, eventual, împreună cu consulatele, să preia partea de secretariat în exploatarea bazei de date.
Domnule secretar de stat Martinescu, vă rog să observaţi că propunerea mea nu angajează costuri mari de personal, cetăţenii înşişi vor contribui la întocmirea şi actualizarea bazei de date. Avantajul este dublat de sporul de cunoaştere rezultat din gestionarea statistică a datelor personale. Se pot face astfel proiecţii privind repartiţia cetăţenilor români în străinătate, cu certă valoare în orientarea politicilor guvernamentale. Nu mă îndoiesc, veţi găsi şi alte părţi bune.
Vă urez succes!
Cu stimă,
Marius Mistreţu
Hiroshima
