În care cherela micului capitalist cu şi mai micul proletar continuă. Lucru unic în România!
Pentru că nu vreau să se piardă discuţia asta cu Novac (discuţia muncitor-antreprenor azi e foarte rară), o să adaug episodul doi (în care el îmi răspunde la asta) chiar aici. Dar ultimul cuvînt îl am tot eu. Răspund scrisorii lui Novac cu italice după fiecare punct expus. Pentru că e blogul meu:)).
Draga Costi,
In primul rand iti multumesc pentru atentia-mi nemeritat, cred, acordata intr-un intreg post. Ma bucura insa clarificarile tale intrucat inteleg mai bine cum gandesti.
Esti foarte idealist, nu e ceva rau iar principial nici macar nu cred ca suntem intr-un dezacord foarte mare. Insa, ca de obicei, the devil is in the details.
Asa cum bine ai observat, diferenta noastra majora in gandire provine de la bani – din pacate, chiria, mancarea sau berea la carciuma sunt pe bani. Si tot cum bine ai remarcat, vorbesti pe banii altora, pozitie mult mai relaxata si ne-implicata, daca-mi permiti.
Ei bine, nu ţi se pare aiurea că diferenţa de gîndire provine de la bani? E normală, nu zic nu, dar chiar să fim aşa săraci cu duhul? Şi nu, nu vorbesc pe banii altora! Muncesc pentru nişte bani şi ăştia cîţi sînt sînt AI MEI, NU AI LUI VÂNTU. Deja comiţi prima mare greşeală: spui şi mai tîrziu TU DAI JOBURI LA OAMENI, PLATEŞTI SALARIILE. Păi nu e normal? Ei poate-şi fut vieţile muncind nonstop pentru tine. E foarte importantă nuanţa pentru că tu gîndeşti ca 95% din România. Pînă şi cînd munceşti de te rupi în două vine unul ca tine şi spune „ţi-am făcut un mare bine”… Aici e o chestie de respect:))
Eu imi permit sa vorbesc despre bani din pozitia unui om care, pe de o parte, si-a bagat banii intr-un produs despre care, chiar daca e copilul meu, as spune ca nu e chiar naspa (chiar daca judecam naspa prin filtrele “timpenii, filmulete funny si “bate-ti colegul de banca live””) si care, pe de alta parte, luna de luna se zbate sa plateasca 15 salarii, dari la stat si alte prostii pentru a face ca acest produs sa existe. Singur si fara ajutor de la nimeni.
Probabil ca partea asta este ceea ce tu numesti “capitalist(m) salbatic”. Poti sa ii spui cum vrei, te asigur ca ma lupt sa nu ajung in pozitia Tabu si la mana nimanui. E drept, nu este socialism si nici caritate pentru ca nu ma astept la Fat Frumos si Ileana Cosanzeaza sa imi tina spatele si sa vina sa ma salveze daca nu sunt in stare sa tin barca pe linie de plutire. Sau Vantu.
Bun, chestia asta cu socialismul. Nu sînt nici socialist, nici ceea ce se numeşte îndeobşte de stînga. Pe scurt, sînt individualist-umanist, urăsc cultura ajutată de stat, dar şi afacerile ajutate de stat, dar urăsc şi energia privatizată, dar, dar… Tu vrei să ţii un capital exterior ţie. Eu nu vreau să ţin pe linia deplutire decît capitalul din creierul meu – sînt două tipuri de valori care nu au însă aceleaşi drepturi azi. Pe limbajul tău, dacă tu visezi să pui zece milioane în bancă şi să faci parapantă după aia, eu visez să am un mediu de depozitare pentru, să-i zicem barbar, valuta gîndită.
Apoi:
O precizare: si mie imi pare sincer rau de Tabu insa cu atat mai mult imi pare rau cum in tot trustul vostru plin de oameni destepti nu puteti sa ii faceti un management performant. Mai ales ca, asa cum zice Cristina, el este performant – unde este buba si de ce il inchideti daca problema este doar lipsa unui om destept care sa stie management?
Cateva lucruri principiale si punctuale – imi pare rau ca tocmai Tabu este pretextul in care avem discutia asta dar nah…:
1. Produsele, bune sau proaste, care merg in pierdere sunt fie caritate, fie subventionate de stat fie servesc altor interese (manipulari si asa mai departe). Idealismul insa, cum spuneam mai sus, nu ne ajuta din pacate sa traim cu aer si berea, orice am face, trebuie platita de cineva (chiar si in Laptarie )
Nu am cunostinta de vreun mediu antreprenorial avansat din Vest sau de aiurea (opus celui primitiv din Est, cum zici tu) unde sa nu functioneze aceeasi regula – daca ma insel te rog sa ma corectezi.
De aceea, pe la scoli de business, printre primele lucruri despre care te invata este ca un produs bun are o echipa buna care face un management performant. Iar management performant inseamna ca veniturile sa fie mai mari decat cheltuielile. Asa merge treaba, nah…
Bun, Vestul şi-a dezvoltat anticorpi critici extrem de duri la adresa ordinii monetare a gîndirii. Ba chiar a ajuns să facă bani din nonconformism şi anarhism, ceea ce e cam trist şi vesel… Nu-mi fac mari iluzii despre un Vest extraordinar – ămi place mai mult de aici pentru că-i citesc cărţile, îi văd filmele şi nu-i văd prostiile.
Evident, nu faci bani, nu funcţionezi. Vorbeam despre comunităţi de gust, ieri. Un exemplu: Nirvana nu s-a vîndut niciodată ca lumea in Romania. Şi totuşi eu am simţit o minicomunitate grunge romanească din care m-am hrănit la 15-16 ani. Lucrul ăla care nu s-a vîndut a făcut mai mult decît toate prostiile care se vindeau la radio pentru mulţi adolescenţi din 90. de ce nu se deschid supapele? Am dat un exemplu comercial, Nirvana. Dar putem merge pe „nişe”. Sînt multe nişe care înseamnă pierderi. eu nu te îndemni să pierzi banii, că nu sînt Cristos. Te îndemn să vorbeşti şi despre altceva decît bani!
2. Mai mult, produsele bune si exemple misto *si* profitabile exista in ciuda crizelor. Cele din Romania poate nu prea sunt cunoscute tocmai pentru ca jurnalistii sunt mai degraba preocupati sa scoata in fata uratul si naspa sau de razboaie personale, de la politica, gunoaie, violenta si asa mai departe.
Uite, si la voi in ograda aveti un produs bun si care e profitabil – 24fun. Maguay sau Brandient sau Grapefruit sunt doar cateva exemple locale de businessuri care imi vin la repezeala in minte. Sunt convins ca un jurnalist bun poate cauta mai mult si mai bine cu rezultate mai bune. De ce nu se intampla asta, btw?
Nu mă lua şi tu că nu se scrie destul „de bine”. Sînt unul dintre cei mai aprigi critici ai complexului romanesc provincial, ăla de a ne face de căcat nonstop.
3. Nu sunt sigur ca am urmarit logica mea din care ai concluzionat ca ar trebui sa existe doar lucruri naspa – poate vrei sa fii mai explicit. Dimpotriva, cred ca este ilogic ca daca ai cateva exemple personale de lucruri bune care s-au dus dracului din motive de profitabilitate sa poti generaliza ca toate lucrurile bune nu fac bani si dispar fie si in mediul de cacat din Romania.
Mai mult, cred in optiunea de alegere iar un individ destept sunt sigur ca deosebeste diamantele de gunoaie. Gunoaiele sunt scoase in fata in principiu de catre jurnalisti – de curiozitate, ai facut un procent al subiectelor despre care vorbesti tu in editorialele pe care le scrii?
Diamantel sînt reci. Noi de ce nu vorbim acum despre ce e frumos în viaţa noastră? Pentru că n-am mai înţelege nimic din ce vrem unul de la altul. Răul ne apropie.
4. Mi se pare o prostie mare sa acuzi publicul ca nu iti consuma produsul, care produs tu il consideri ca este foarte bun. E ca si cum ai spune “eu sunt destept insa nimeni nu ma observa, nimeni nu ma apreciaza”.
Este fix o problema de marketing, presupunand ca exista suficient de multa lume interesata de produs. Suficient astfel incat sa fie profitabil, evident, iar o dau in capitalisme. Cred ca Tabu este un astfel de produs, nu audienta cred ca e problema lui.
Aici ai căzut în capcană. Publicul trebuie acuzat atunci cînd spiritul de turmă e incredibil de apăsător. Nu sînt eu mai deştept, dar chiar şi publicul deştept, dacă continuă să rămînă pasiv şi blazat cum e la noi, va reuşi să fută tot, doar prin nepăsare. La noi deştepţii nu conumă alţi deştepţi din orgoliu!
5. de acord ca majoritatea afacerilor din Romania s-a facut ori pe trafic de influenta ori pe imobiliare. De acord ca Romania este un mediu in general needucat in care afacerile inseamna foarte multe combinatii, golaneli, porcarii si hotzii. Asta insa nu a impiedicat aparitia si supravietuirea de businessuri decente, etice si misto, businessuri care la fel ca si Tabu, inseamna echipe, branduri si asa mai departe. Unele supravietuiesc, altele nu – asta-i viata, Darvin…
6. Si eu m-am plictisit rau de tot de antreprenorii online si in general de grnadomania si atotcunoasterea romanilor la absolut orice insa mai rau ma deranjeaza habarnistii de pe margine care au o parere aparent foarte avizata despre lucruri pe care nu le cunosc sau nu le-au facut in viata lor.
In sfarsit, am impresia ca mi-ai pus o eticheta gresita – eu nu traiesc pentru bani si ceea ce fac zi de zi nu e facut cu scopul de a ma imbogati. Daca as fi trait pentru bani as fi ramas de mult intr-o tara din vest, pe un job foarte bine platit cu orar de la 9 la 5. Sau as fi intrat in politica. Sau, sau, sau etc
Si mai cred ca bogatia este ceva relativ – pe mine ma intereseaza ca viziunea si visele mele mea despre ce fac zi de zi sa aiba sens economic. Adica ele sa existe. Si de aia ma bat zi de zi sa fac astfel incat lucrurile sa se intample.
Din pacate existenta banilor sau a unui model economic profitabil este necesar pentru ca lucrurile sa se intample – astea sunt regulile jocului, nu le-am inventat eu, eu doar le respect, fara sa fac compromisuri si norocs pentru ca am o echipa de oameni foarte misto care imi impartaseste aceleasi valori si filozofie. Oare este gresit?
Vezi politica în culori urîte. Nu fi clişeistic. Politica se face şi individual fără să intri neapărat în ea. Eu acum fac politică. Eu mă ocup cu vorbe, tu te ocupi cu cifre, cum zice un prieten de-al meu. Trăitul în Vest văd că-l tratezi tot clişeistic, dar despre asta cu altă ocazie. Filozofia ta, a voastră dacă sînteţi echipă, este greşită atunci cînd devine abuzivă. Discursul aprig liberal este în momentul ăsta atît de agresiv încît mi-aduce aminte de clasa întîi cînd cîntam Trei culori cunosc pe lume înainte de ore. Deci vă privesc şi cu oarecare nostalgie, haha.
Cu nu mai putina consideratie,
Dragos
Salutări. Şi, vorba lui Alin, hai la o bere. După ce iau banii (de la Vântu),
c
sursafoto: flickr-jakecaptive
