În care vine răspunsul lui Ghinea. Iar eu profit şi îl comentez
Mai întîi, la postul trecut am fostonorat de răspunsuri de o calitate rară. Aşa că ţin să le mulţumesc celor care au avut răbdare să analizeze atent o situaţie complicată
Cristian Ghinea a trimis ieri un răspuns pe care consider că e cinstit că e normal să-l reiau aici ca un soi de drept la replică. Mi-am permis să strecor răspunsurile îngroşate. Iata ce a iesit.
Costi, cred ca prezinti tendentionas faptele, dar in esenta ajungi sa spui ca faptul ca nu iti place articolul meu ii da dreptate d-lui Miroiu. E optiunea ta! Imi amintesc cum te luptai cu grupurile de prestigiu care isi folosesc pozitiile privilegiate contra altora. Inteleg ca daca respectivii scriu articole care nu iti place o merita. „Dura, dar justificata„ – e antologica! Da, articolul despre Obama era modest, am scris-o şi prima dată. Dar nu pentru că-s PC. credeam că măcar tu poţi ieşi din logica asta păguboasă. Lupta mea cu grupuri de prestigiu nu are legătură cu această situaţie, aici trebuie să mă crezi pe cuvînt.
Interesant ca discutia este despre parerile mele despre Obama, nu despre cenzura academica sau macar despre abuzul de putere administrativa, dar ar fi prea mult sa astept si onestitate intelectuala. Da, mi se pare nefiresc să ai neplăceri administrative din cauza unui articol. Dar, dacă tot ai publicat corespondenţa, pot să spun că reacţia lui Miroiu nu a fost complet aberantă – articolul cu Obama era înfiorător de simpluţ, cu deturnări către veşnica dispută cu PC-ul and stuff.
Ar fi fost insa minimal fair sa dai un link catre corespondenta propriu-zisa, pentru ca deja vad ca apar denaturari ale faptelor.Am dat linkul corect, am greşit într-o primă fază.
deci, citeva precizari faptice:
@Dl C (inteleg ca e insider) – zice ca s-a spus doctoranzilor ca trebuie sa se coordoneze cu profesorii in alegerea cursurilor. Daca citea mesajele ar fi vazut ca exact asta s-a intimpla: m-am coordonat cu dl Miroiu in alegerea unor cursuri din zona EU studies (pe care am inceput sa le frecventez). Dupa aparitia articolului, Dl Miroiu m-a anuntat ca trebuie sa iau obligatoriu cursurile de feminism si minoritati. Cum am spus si in mesajul direct adresat domniei sale, nu m-a deranjat nici un moment indrumarea academica, ci lipsa de argumentatie si masurile administrative ca urmare a unui articol. De aici si decizia de a incheia doctoratul: nu puteam sa scriu trei ani articole cu ideea ca dl. Miroiu supervizeaza si ia masuri. De acord, Miroiu a comis un abuz aici – dar un abuz care putea fi rezolvat cu o discuţie normală, nu pe mail.
Despre ideea ca nu mi-ar fi stricat cursurile respective – probabil, dar eu doream sa studiez UE. Daca Doru Buscu constata miine ca nu ai umor si te trimite la Catavencu, desi tu vrei sa scrii panseuri serioase, nu ar fi aiurea? Chiar daca nu ti-ar strica putin umor. Altfel ideea ca eu nu am habar de multiculturalism si de asta scriu ce scriu despre Obama denota o aroganta intelectuala perfecta: Dar daca stiu si tot cred ce cred? Exista macar prezumtia asta?Există. Aşa cum există posibilitatea ca un tip care scrie mişto s-o mai dea şi-n bară.
Nu am inceput un doctorat cu cineva opus ideologic, pentru ca doctoratul era in stiinte politice, cu aplecare spre EU studies, nu despre multiculturalism. Habar nu aveam ce orientari ideologice are dl Miroiu, eu il tot vad prin conferintele organizate de dreapta politica. Dar ar trebui sa nu conteze, nu? La LSE mi s-a intimplat sa ma duelez pe idei si nu s-au luat masuri contra mea, la SNSPA vad ca este „dur dar justificat”. Pe principul „sa vii cu tac-tu tuns”. Interesanta abordare! Ţi-a plăcut asta cu „dur, dar justificat”… Îţipot spune că tu ai continuat dur şi nejustificat. Cum ar veni… l-ai adus pe tata netuns la şcoală care l-a bătut pe dom’ profesor.
Nu am publicat acest schimb de mailuri din proprie initiativa, ci pentru ca dl Gabriel Andreescu m-a somat public sa spun de ce fac referire la SNPSA intr-un alt articol. Din nou, cine citeste afla si asta de acolo, e nevoie doar de putina onestitate. Povestea s-a intimplat in noiembrie, au trecut patru luni in care mi-am vazut de viata. Nu e o frustrare a mea exhibata public, eu ingropasem povestea. Dl Andreescu insa m-a acuzat ca as calomnia gratuit SNSPA pentru ca mi-am exprimat niste dubii vagi. Cred ca se cuvenea o explicatie, nu?
Schimbul de mailuri nu poate fi considerat unul privat, domnul Miroiu nu era unchiul meu si nu vorbeam despre pescuit, eram intr-o relatie oficiala, iar mesajul domniei sale avea urmari administrative asupra mea.
Vad ca nimeni nu zice nimic de harababura administrativa din SNSPA. Totul devine povestea despre Ghinea conservatorul si Miroiu pro-PC. E trist. Lansez o provocare aici: dintre multii absolventi de SNSPA gasim citiva sa spuna ca bat cimpii si nu e adevarat ce zic acolo? Sînt primul care aş dori să se întîmlpe asta. Ba chiar îi provoc şi pe cei de la Litere să o facă.
In fine, nu mai am nimic de impartit cu domnul Miroiu, nici cu SNSPA. E o poveste urit mirositoare cu niste oameni care in public predica egalitatea si in interior isi folosesc pozitiile de forta in stil medieval.
Iti doresc, draga Costi, sa fii mereu liber sa scrii ce vrei, fara sa se poata lua masuri administrative impotriva ta. Daca ti s-ar intimpla insa, eu as considera ca patesti un abuz, chiar daca m-ar enerva ce ai scris tu.În acest caz, dragă Cristian, continuu să mă bazez pe tine
deloc mirat io am fost mirat.
Cristian Ghinea
Repet o concluzie. Un abuz a fost comis cînd Miroiu a adaptat administrativ o situaţie extraacademică, provocată de un articol scris într-o revistă. Ghinea a răspuns corect cu renunţarea la doctorat. Ba chiar sînt gata să-i accept motivele pentru care a publicat corespondenţa, deşi continuu să cred că o astfel de neînţelegere putea fi rezolvată elegant, poate chiar cu o dezbatere în toată regula cu profesorul său, am fi fost mai cîştigaţi. Aşa… am picat iar în memrialistică şi corespondenţă. Dar totul a pornit totuşi de la un articol prost.
