La Iasi spre plopii fara sot
Am venit aseara la Iasi, sa lansam „Portretul lui Dorian Gray” din colectia Cotidianul. Asta s-a intimplat la Iulius Mall, la Diverta, daca va spune ceva. Intilniri cu Silviu Lupescu de la Polirom care tocmai s-a intors de la Tirgul de carte de la Frankfurt – ii place colectia, chiar daca o scoatem cu o editura concurenta -, cu Liviu Antonesei si cu Emil Brumaru. Liviu si poetul in fata caruia ar trebui sa se opreasca tramvaiele cind trece strada, cum a spus odata Alex Stefanescu, au toata colectia.
Ma asteptam, din descrieri, sa-mi placa mai mult orasul. Ce am vazut ieri nu m-a cucerit. Cladiri si citeva strazi. De fapt, parca in Bucuresti e altfel? Cind te astepti mai putin, apar niscai blocuri, realizarile, care strica atmosfera. Ar trebui legiferat delictul de mutilare urbanistica.
Dupa intrarea in oras vad din masina o pancarta: „Spre plopii fara sot, care l-au inspirat pe Eminescu” Ne oprim aproape de plopi. Din spate un claxon nabadaios – o masina cu numar din Bucuresti. O luam din loc, eu cu predispozitia lirica fracturata de claxonul concitadinului.
Seara, impreuna cu Ioan T Morar, tot la Diverta, ne-am intilnit cu citiva tineri bloggeri din oras. Unul dintre ei, Dany, n-are decit 14 ani. Si-a deschis blogul cu doi ani in urma. Are, ne-a spus, 2-300 de vizitatori unici pe zi. Si reclame. Scrie pe blog despre ce are chef, nu-si face probleme cu numarul de vizitatori. De cind a ajuns cunoscut, au inceput si profesorii sai sa-l citeasca. Nu l-am intrebat daca profesorii doar citesc sau si posteaza. danyblog.com.
