M-ai pierdut, Crine!
Impotriva lui Crin Antonescu, propaganda portocalie s-a dovedit pana acum mai degraba mediocra. Mistouri legate de repetentia sa din facultate (sanchi- la cati premianti cretini stiu, acuza mi-l facea chiar simpatic), chestia cu absenteismul din Parlament ( daca performanta s-ar cuantifica dupa condica de prezenta v-ati speria ce top ar iesi) sau ciorba reincalzita cu “omul lui Patriciu” ( Crin a fost, de-a lungul anilor, cand pro cand contra petrolistului – consultati arhivele media). Nu mai zic de “imbatabilele” atacuri legate de frizura sau de culoarea ochilor. Subtire de tot, ridicol pe alocuri. Chiar cele ce pareau nimicitoare nu s-au dovedit decat manipulari facile ale unor declaratii mai incalcite pe care candidatul PNL le-a facut intr-un moment sau altul.
In textul mai vechi in care enumeram defectele principalilor candidati la presedintie, asa cum le percep eu, spuneam, in dreptul lui Crin Antonescu, ca “nu m-as baza prea mult pe un eventual sprijin, la nevoie, din partea lui”. Intuiam, cumva, o trasatura care acum mi se confirma. Cand sunt in joc sentimentele lui, nimic altceva nu mai conteaza. E pasional intr-un mod care poate deveni oricand periculos. Intrebat sambata seara, la o emisiune pe Realitatea TV, cu cine ar vota in turul doi daca nu ar ajunge chiar el, Crin Antonescu a dat un raspuns la care m-am crucit. “Cu oricine in afara de Traian Basescu. Chiar si cu Vadim Tudor sau George Becali”. Inteleg ca nu-l suporta pe actualul presedinte, ii pot intelege si ura pe care i-o poarta, dar de aici pana la a sustine razbunarea cu orice pret, pentru ca asta ne-a transmis Crin Antonescu, e un drum pe care n-am sa-l parcurg alaturi de nimeni. Crin Antonescu a vrut sa fie sincer si cred ca a fost. Si bine ca a fost acum si nu mai tarziu, eventual dupa 6 decembrie.
PS – Acesta este un experiment
