Mai exista generozitate?
Recunosc, sunt departe de tara, departe de framantarile cotidiene ale concetatenilor mei, dar in calitate de medic, roman si ca fiinta umana, in general, cred totusi ca mai exista generozitate care sa defineasca umanitatea in general si romanii in special.
Ca trebuie sa existe. Ca este imperativ sa dam dovada de generozitate. Pentru ca, acum, ne hranim cu totii dintr-un troc comun, care e aproape epuizat: trocul afectat de criza economica, politica si sociala in care ne aflam.
Generozitatea este trasatura specifica care ne deosebeste de animale. Animalele nu au notiunea de a imparti: imaginati-va o secunda vacile sau oile pe care le-am vazut in copilarie, la sat, la bunicii nostri sau aiurea, care se inghesuie intotdeauna pentru a obtine cel mai bun loc pentru a se hrani. Animalele nu-si fac nici o concesie reciproca.
Noi insa, ca oameni, trebuie sa dam dovada de generozitate, sa dam dovada ca mai avem si atitudine morala si dispozitie sufleteasca in a actiona dezinteresat în favoarea altora.
Daca stam sa ne gandim bine, avem exact aceeasi programare biologica si noi, si celelate mamifere: suntem in orice secunda capabili sa ne repezim primii la „cozonac” si la „tort”. Sa-i indepartam mormaind pe cei mai slabi. Dar fiind, totusi, si fiinte corticale, reusim in cele din urma sa ne reprimam apetitul, lasand interesul nostru la urma, ca sa se sature si aproapele nostru.
Da, repet, GENEROZITATEA este trasatura speciala care ne deosebeste de animale. Daca am fi cu totii egoisti si am asculta doar de natura noastra animala, nu am fi reusit niciodata sa realizam tot ceea ce umanitatea a realizat. Generozitatea cere munca de echipa, ne ajuta sa ne depasim propriile noastre limite, sa construim, sa realizam lucruri pentru posteritate. Generozitatea ne stimuleaza sa realizam tot ceea ce e mai bun pentru copiii nostri. Daca nu ar exista generozitate nu ar exista nici filantropi care sa construiasca edificii de cultura si de arta, mecena care sa ofere bani institutiilor de cercetare, pentru progresul cercetarii medicale – pentru ca generatiile noastre viitoare sa se bucure de o viata mai linistita si calitativ superioara. Fara generozitate am reveni intr-un stadiu incipient si infricosator de primitiv al existentei.
Ca medic, nu as mai ramane dupa program, si nici unul din colegii mei nu ar face-o, ca sa vindece bolnavii. Nici pompierii cu care lucram nu si-ar sacrifica viata pentru a salva copilul ramas in mijlocul flacarilor. Am vegeta cu totii, fara sa avem alta grija decat interesul personal.
Si totusi, fiecare salt al omenirii a reprezentat in trecut, in esenta, un triumf al generozitatii: indepartarea de firea primitiva, animalica si apropierea de adevarata menire a umanitatii.
Permiteti-mi sa cred, ca medic si ca fiinta umana ca si in aceste momente dificile, de cumpana, pe care le traversam impreuna, mai exista totusi, GENEROZITATE! Trebuie sa existe !
Si pentru ca SUNTEM GENEROSI, dorim, in modul cel mai politicos, SA FIM RESPECTATI !
