Mami, vhreau mult de tot să ajung phreședinte!
În timp ce Palatul Cotroceni poartă, în aceste zile fierbinți, convorbiri telefonice tensionate ca asta, asta și asta, nici celelalte personaje implicate în campania electorală nu au o viață prea liniștită. Iată, de exemplu, o scurtă întâmplare, din fericire, încheiată cu happy-end, petrecută în familia Geoană:
– Prostă, vino un pic, te rog!
– …
– Prostăăăă!
– …
– Mirceaaa!
– …
– Pisicuuuț! Pisiiiic! Țumpiloooi!
– Da, mami.
– Ești surd?? N-auzi că te strig aici ca proasta, de un sfert de oră?
– Iahrtă-mă, mami, vohrbeam la telefon cu pahrtidul.
– Despre?
– Desphre… voiam să mă consult cu el înthr-o phroblemă.
– Ce problemă?
– Ăă… înthr-o phroblemă care… înthr-o problemă desphre cahre… înthr-o phroblemă sechretă.
– Poftiiiim? Cum adică „într-o problemă secretă”? Mirceaa!
– Da, mămicule.
– Mircea, tu ai secrete față de mine?
– Nu, mami, nu am… Adică am, dahr doahr de data asta. Phromit că e ultima dată… Hai, nu te supăhra…
– Mirceaaaa!
– Mămicuț, Mihaela, te rhog eu, nu te enehrva. Uite, vhrei să spăl vasele?
– Doamne, nu-mi vine să cred!
– Bine, pun și asphiratorul…
– Mircea, încetează cu prostiile astea. Bineînțeles că speli vasele și pui aspiratorul. Ba chiar o să duci și gunoiul și o să ștergi și praful, dar n-are treabă una cu alta. Mie să-mi spui secretul ăla pentru care te-ai consultat, peste capul meu, cu partidul.
– Hai, mă, mami, știi că nu-mi place să duc gunoiul. Chiahr threbuie să-l duc?
– Da. Și să-mi zici odată secretul ăla, că simt că încep să-mi pierd răbdarea.
– Mami, mami, te rhog eu, nu-ți piehrde hrăbdahrea. Uite, dacă nu ți-o piehrzi, îți phromit că, când ajung phreședinte, te las să hredecohrezi Cothroceniul.
– Bineînțeles că-l redecorez. Numa’ că, dacă mă scoți din sărite, o să am eu grijă să nu mai ajungi președinte!
– Mămicule, nuuuu! Te hrog mult, nu-mi face una ca asta! Uite, duc acuma, imediat gunoiul, ștehrg phraful, dau cu aspihratorul și spăl vasele. Scot și covoahrele dacă vhrei. Vhrei?
– Da’ tu vrei să fii președinte?
– Da, vhreau! Vhreau mult, mult de tot! Mult, mult, mult, mult!
– Bine. Atunci zi secretul. Zi-mi în ce problemă te-ai consultat cu partidul pe la spatele meu.
– …
– Mirceaaa!
– Ooof! Hai, mă, mami, chiahr vrei să ți-l zic?
– Da. Acum, în acest moment.
– Of. Biiine, ți-l zic: m-am consultat cu pahrtidul în phroblema… m-am consultat hrefehritohr la… Nu știam ce cadou să-ți iau de ziua ta și m-am consultat cu pahrtidul, na!
– Poftim?
– Pe cuvântul meu de onoahre. Voiam să fie suhrpriză, da’, acuma, dacă m-ai înthrebat…
– Oh, Doamne! Mircea tu sigur nu mă minți?
– Să nu mai fiu phreședinte, mami, dacă te mint.
– Oh…! Și… și ce cadou o să-mi iei?
– Nu știu încă. Pahrtidul se va înthruni azi, în ședință de uhrgență, va lua o decizie și o să mi-o comunice mâine dimineață, la phrima ohră.
– Hm… Bine. Hai, vino să te pup pe frunte, că m-ai și emoționat.
– Vezi, mă, mami, că sunt cuminte? Auzi, da’ o să fiu phreședinte, acuma, că ți-am spus, da? Mi-ai phromis.
– Da, domne, o să fii. Acuma du-te și spală vasele alea.
– Mă duc. Și dau și cu aspihratorul, să știi.
– Bravo. Nu uita să ștergi praful și să scoți covoarele. Eu mă duc până la partid. La ce oră ziceai că e întâlnirea aia de urgență?
Text publicat pe simonatache.ro și VoxPublica.
