Mandarinii Romaniei
Vorbind de chiticul universitar, zilele trecute, mi-am amintit de un text pe care l-am scris in urma cu doi ani si ceva, in care incercam sa explorez originile nepotismului.
” Ideea unei cariere transmise din tata in fiu aduce mai degraba cu imaginea castei mandarinilor, din China Evului Mediu. Atunci, mandarinii, echivalentul de azi al functionarilor publici, isi transmiteau si ei profesia de-a lungul ramurii familiale. Numarul lor raminea, din acest motiv, aproximativ constant, dar puterea lor de influenta crestea vertiginos. Iar cind exploratorii chinezi au inceput sa descopere teritorii noi, inaintind spre Europa si Africa, mandarinii au inceput sa se teama. Erau destepti mandarinii si au sesizat ca administratia lor impinzita de relatii de familie putea sa se clatine in fata unor sisteme mai performante de administrare, cu care chinezii plecati in expeditii puteau lua contact. Iar in acel moment, mandarinii au dispus incendierea flotei chineze si au interzis constructia de corabii. Si-au salvat casta, dar au aruncat China intr-un mileniu de izolare sumbra. Atit de sumbra, incit nici azi unele obiceiuri nu sint usor de digerat pentru restul lumii.Motivind ca nu au facut nimic ilegal, profesorii de azi ce cultiva nepotismul, se apara in haita precum predecesorii lor chinezi.”
Recitindu-l azi, imi dau seama ca mandarinii Romaniei sunt si ei din ce in ce mai puternici. Judecati numai dupa agresivitatea cu care au respins raportul Coalitiei pentru Universitati Curate. Ce parere aveti de un top al mandarinilor romani? Unde credeti ca prinde nepotismul mai bine? In universitati, in administratia locala, in spitale, in tribunale, in notariate, in guvern, in ministere, in presa, in biserica?
