Manele (un soi de…)
Rachid Taha are, în ciuda puţinilor centimetri, o alură de baiat rău. Le cam bea, le cam fumează (nu neaparat ţigarete „clasice”), face destul de urât pe scenă. Şi cânta uneori ceva atât de apropiat de meleagurile noastre:
Este o preluare dupa un clasic algerian, Mohamed Mazouni. Altă preluare. De data asta după The Clash:
Live, cu participarea lui Mick Jones.
Barra, Barra a fost inclusă pe coloana de la Black Hawk Down:
Iar la final ceva dansant, Voila, Voila:
