A-politicele Adevărul, TVR. Şi cum ne-am transformat în Romamerik?
Există şi manipulare apolitică. Scîrbirea publicului determină prezenţă slabă la vot, adică, dintr-o dată, cele două mari autobuze (nu le numesc partide, uitaţi-vă pe programele lor, sînt la fel) PDL şi PSD, plus microbuzul PNL, devin foarte importante. Cine mobilizează mai bine membrii devotaţi ăla cîştigă mai mult. Şi atunci, orice ar spune candidaţii, nimeni nu vrea de fapt să vină mai mulţi la vot.
De aceea consider o manipulare stranie campania Adevărul: „fără politică”! Reclamele de la televizor cu acei copilaşi drăguţi care nu mai vor politică, vor desene animate cu Tom şi Jerry sînt de fapt o invitaţie periculoasă la neatenţie.
Ziarul Adevărul este acum obsedat de Ceauşescu, de probleme sociale. Nimic rău. Numai că în ultimii 20 de ani discursul apocaliptic românesc a fost cel mai politic şi cel mai nociv. Cum să înţeleagă oamenii că 80% din ce fac e determinat politic, că face parte din convenţia cu statul şi cu ceilalţi, convenţie pe care el o ALEGE. Mă rog.
TVR e şi el apolitic. Dar nu face bani din asta
Altfel de a-politică se face la TVR. Luca Niculescu şi Oana Popescu au chemat toţi candidaţii la emisiunea politică din prime time a postului public. Singura lor preocupare e să fie civilizaţi candidaţii. Întrebările sînt de un alb exasperant. Rezultă nişte ore în care vin unii şi vorbesc tot ce vor ei, nederanjaţi de două manechine atente doar să păstreze ordinea şi disciplina, in decorul minimalist alb-negru. Ca o baie foarte curată în care miroase insuportabil a clor.
Agenţia de Monitorizare a Presei observa că, pe cît sînt de politizate televiziunile de ştiri (cam 5 puncte de rating pe zi împreună), pe atît sînt de indiferente „generalistele” (cam 20-30 de puncte de rating împreună). „Apolitismul” e cea mai gravă manipulare. Politica e ba ultrajegoasă, ba de un alb apretat, ba nu există. Toate cele trei direcţii îi fac pe cetăţeni să spună „m-am săturat”. Adevărul face business din apolitism, îşi vinde produsele, e treaba echipei de acolo. TVR-ul nu face nici un business, nici audienţă cu această abordare, dar îşi urmează politica cea mai nocivă: nu riscă nimic! Şi toţi politicienii par foarte mulţumiţi.
Consilierii americani
De cealaltă parte, avem o politizare dusă la extreme. Care tot apolitică e. Politicienii se întîlnesc prin ţară cu fanii cărţai prin autobuze. Nu vor să convingă pe nimeni. Vor să-i convingă pe cei deja convinşi. Maeştrii de ceremonii agită fanii înainte şi apoi ăştia strigă Băsescu, Geoană, Antonescu.
Polarizarea extremă duce la efectul: tot ce spui poate fi folosit împotriva ta. Asta e cel mai grav. E ca-n spotul lui Băsescu, parodia la Badea, dacă spui că plouă rişti imediat să vină un grup să te acuze că eşti mov, portocaliu, purpuriu etc. Numai că parabola e valabilă nu doar pentru Badea, ci şi pentru fanaticii Băsescu.
Îmi pun o întrebare poate aiuristică. Dar nu pot să nu constat că toţi politicienii români au tot angajat în ultimii 10 ani mai ales consilieri politici americani. Şi nu pot să nu observ că pe mentalitatea haotic balcanică (pe care nu o văd deloc în cheie negativă ca alţii) s-a placat o ordine americană în zona electorală. Şi a ieşit nebunie.
S-a tot spus că avem nevoie de o luptă cu doi mari jucători (ceea ce mi se pare foarte grav). Acum am obţinut asta. Americanizarea se vede şi în felul în care sînt organizate mitingurile eletorale, apariţiile. Avem de-a face cu din ce în ce mai puţin spontan, în stil american… E o simplă ipoteză, luaţi-o ca atare.
Vă urez scîrbire plăcută în continuare.
