Marea plictiseală a certurilor de notorietate: Pleşu-Ciutacu
Ce rost au duelurile „intelectuale” Pleşu–Ciutacu? Rostul unei mari plictiseli cu audienţă. Aseară am trecut în goană prin antena 3 (cu telecomanda) si Ciutacu isi explica frustrarea ca are o masina mai ieftina decit Plesu (care a primit de la Volvo ceva bun si scump, inteleg).
Andrei Pleşu se miră de tupeul lui Ciutacu de a poza în victima lui Radu Moraru. Mi se pare destul de blînd cu Naşu’ – tipul m-a dezgustat cînd, cu Boc de faţă, a atacat inadmisibil un alt tip din presă. Mă rog, ideea e că Ciutacu se adaugă partenrilor de dezbateri măreţi practicaţi de grupul intelectualilor mainstream: Vadim, Roncea. Paunescu şi alţii asemenea.
De la Ciutacu ce puteam aştepta altceva decît spume la gură?
Deci totul se poartă în termeni ultrasecurizanţi. Intelectualii fini devin şi mai fini. Ziariştii spumegoşi devin şi mai spumegoşi. Şi fiecare îşi acordă titlul respectiv cu mărinimie. Ciutacu era, de exemplu, foarte nervos că A.P. „se ia” de mogulii de care e plătit. Zău, chiar s-a întîmplat asta? Eu nu-mi amintesc să fi citit aşa ceva. Mi-ar fi plăcut să citesc aşa ceva.
Acesta este tiparul clasic de blat în dezbatere – nu se întîmplă nimic, nu e nimeni rănit, facem împreună audienţă şi cu asta basta. M-am plictisit, zău. M-am plictisiiiiit.
Aş vrea să fiu un spirit antreprenorial şi să organizez ordonat bătălii în noroi cu intelectuali.
