Marea schizofrenie
De ce trebuie să discut în contradictoriu cu prietenii mei de cînd s-a rupt alianţa DA? De ce au ajuns unii dintre noi să facă cu ochiul şoşonarilor electronici de partid care ne fac prietenii de doi bani? De ce, după ruperea acestei alianţe, s-a ajuns în situaţia pînă nu demult absurdă ca unii dintre noi să spună „În turul doi, mă ţin cu mîna de nas şi îl votez pe Geoană!” De ce între prieteni apropiaţi pînă acum un an, doi a apărut o răceală nefirească? De ce am ajuns să numărăm păcatele şi mogulii mari şi mici din spatele candidatului la preşedinţie cu care votează prietenii noştri ca şi cum ar fi păcatele şi mogulii lor? De ce am ajuns să ne pîndim la cotiturile zilnice ale politicii pentru a ne da reciproc la cap cu argumentele favoriţilor noştri? Pentru toate aceste de ce-uri le reproşez lui Băsescu, pedeliştilor şi peneliştilor o radicalizare fără loc de bună ziua de pe urma căreia m-am trezit ca alegător în altă barcă decît unii dintre prietenii mei cu care am împărţit sărăcia şi bucuriile din tinereţe şi chiar decît copiii mei. E drept că evităm să ne radicalizăm şi noi între noi, ci ne zbîrlim spre alţii, cel puţin în cazul meu, dar cred pe zi ce trece că ar trebui să întoarcem spatele jocurilor care se fac pe deasupra noastră şi care, deşi avem fundamental aceleaşi convingeri, ne obligă să votăm diferit ca şi cum şi unii şi alţii am suferi de schizofrenie politică.
