Marele Gatsby a avut, pina la urma, noroc
A ajuns si la mine via Emil Stoica. Leapsa zice sa iei cea mai la indemina carte. O deschizi la pagina 123, sari primele cinci propozitii/fraze si le transcrii pe urmatoarele patru. Ceea ce si fac, norocul picind pe Marele Gatsby (sorry Middlesex, poate data viitoare) .
“Parintii sai erau niste fermieri ratacitori si ghinionisti – in imaginatia sa, nici nu-i acceptase vreodata ca parinti. Adevarul e ca Jay Gatsby din West Egg, Long Island, izvorise dintr-o conceptie platonica despre sine insusi. Era un copil al Domnului – expresie care, in ipoteza ca vrea sa spuna ceva, insemna exact asta – si trebuia sa se indeletniceasca mai ales cu afacerile parintelui sau, sa se puna in sluba unei entitati pe care si-o inchipuia ca pe o forta imensa, cam vulgara si mercantila. Asa ca isi construi din imaginatie exact tipul de Jay Gatsby pe care si-l putea imagina un adolescent de 17 ani, si pina la sfirsitul vietii sale ramasese credincios acestei conceptii.”
Deal-ul mai cere sa dai de lucru si altor 6 amici. Pai sa vedem. Unul ar fi Marius Cosmeanu (daca-i in maghiara poate ne si traduce 🙂 ). Ar mai fi si Metro-Cosmin si Iulian Enache (place la mine ironistu’ asta ). As arunca un ochi si pe la Alina si, desi nu-l cunosc prin urmare n-are cum sa-mi fie amic, dar l-am gasit descoperit recent si tare m-a facut curios, pe la Groparu.
Multzam Emil, wherever you are.
