Măsură anti-porcină
Noul nume al panicii românești: gripa porcină. „10, ba nu, 15, rectific: 40 de cazuri descoperite în România! Focarul din Europa de Est se extinde! Valul de îmbolnaviri va atinge România” in 3…2…1… Acum! Dincolo de discursul-care-vinde-orice-prin-panică al mass-mediei noastre dragi, mă întreb practic care ar fi panaceul acestei molime cu nume zootehnic. Și cred că am găsit un răspuns suficient de …civilizat.
De-a lungul ultimei decade, am observat evoluția și împamântenirea unui nou set de valori și comportamente asociate lor, foarte ușor descriptibile in câteva cuvinte: „dacă nu îți petreci vacanțele în afara țării, nu ești cool”. Înainte de 2000, apanajul ieșirilor în țări străine și exotice aparținea aproape exclusiv oamenilor de afaceri înstăriți, vedetelor mass-media, politicienilor de renume și directorilor din multinaționale. Noi, ăștialalți, rar prindeam o bursă in Vest sau o mini-excursie la Istambul.
Mai recent, paleta călătorilor a căpătat nuanțe variate și – de ce nu!? – îmbucurătoare: pleacă și micii antreprenori, avocații, doctorii, primarii, ba chiar și funcționarii din mai-sus-pomenitele multinaționale. Zic „îmbucurătoare” din simplul motiv că o simplă excursie – fie ea și până la Viena – se „vede”: oamenii nu mai aruncă cu așa ardoare gunoaiele pe jos, șoferii agresivi și psihopați au început să se liniștească, la telefon nu se mai urlă „ca pe vremuri” și parcurile nu mai sunt vandalizate la fiecare săptămână.
Personal, sunt 100% convins ca mai ales populația de lucrători din multinaționale a contribuit decisiv la educarea civică a poporului. La mijlocul anilor ‘90 mă gândeam că singura șansă de civilizare a românilor în mediul de business o reprezintă apariția și dezvoltarea companiilor multinaționale la nivel local. Așa s-a și întâmplat, iar acest proces a început să cascadeze înspre clasele non-elitiste, ridicând standardele sociale ale românului-de-oraș, cel puțin.
Deci: cum scăpăm de gripa porcină? Simplu: o vacanță „cool”, de multinațional, în Vest. Însă va rog din suflet când vă intoarceți acasă să încercați măcar să nu scuipați pe jos sau, mai grav, pe cel de lângă voi. Și personal, dar și profesional, social sau politic.
