Mic ghid de manifestare a dezacordului
De la o vreme, aproape toate dezbaterile şi discuţiile în contradictoriu sunt lipsite de orice urmă de cavalerism sau diplomaţie. Fie că este vorba despre discuţiile de pe bloguri, talk-show-uri televizate sau dezbateri parlamentare, protagoniştii apelează sistematic la insulte, atacuri la persoană şi injurii. Paradoxul constă în faptul că aceşti oameni se pretind, în genere, a fi civilizaţi, îşi doresc să fie respectaţi şi opinia lor să conteze. Cu toţii cunoştem vorba conform căreia un popor care îşi uită istoria este condamnat să o retrăiască. Dar oare ce se întâmplă cu un popor care îşi neglijează propriile proverbe? „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” zice înţelepciunea populară. Dacă ne numim naţine creştină şi totuşi nu ne putem iubi/respecta concetăţenii, măcar acest proverb am putea să îl aşezăm la temelia relaţiilor noastre cu semenii.
Pornind de la premisa că orice om vrea să fie luat în serios, să aibă o reputaţie bună şi să depăşească nivelul dezbaterilor de la cârciuma din mijlocul satului, să încercăm să găsim câteva principii demne de urmat. Evident, aştept şi sugestiile dumneavostră. Ce se poate face aşadar pentru ca într-o discuţie în contradictoriu, opinia noastră să conteze şi să se păstreze caracterul civilizat? Ba mai mult, să câştigăm chiar şi respectul adversarilor. Ce ziceţi de următoarele:
1. Vorbeşte doar dacă ai o părere documentată, întemeiată pe adevăr şi eşti în stare să o susţii cu argumente. Orice formator de opinie, comentator sau participat la o discuţie publică, se va umple de ridicol formulând impresii şi opinii bazate pe simpatii. Acuzaţiile nesusţinute de argumente sunt valabile doar la grădiniţă. (Exemplu: Cazul domnului Cristian Pârvulescu)
2. Atacă faptele nu persoana. Oare mai este cazul să vorbim de josnicia atacurilor la persoană? Cine ne dă dreptul să catalogăm oamenii, să îi etichetăm şi să îi insultăm? Dacă te revoltă comportamentul cuiva, prezintă calm faptele. Acestea spun tot ce este de spus iar concluziile vin singure. (Exemplu: În loc de Xulescu e un hoţ ordinar şi un tâlhar notoriu, putem spune: Xulescu se face vinovat de următoarele fapte: 1,2,3 etc. Drept urmare nu este compatibil cu o anumită funcţie sau cu un anumit statut.)
3. Păstrează un ton civilizat. Expresii de genul „bă prostule”, „măi lingăule”, „dobitocule”, ca orice altă insultă, nu fac decât să dezvăluie în toată splendoarea lor lipsa de educaţie şi civilizaţie, lipsa bunului simţ, lacunele morale şi caracterul mizerabil. Exemple, din păcate, sunt la tot pasul, pe toate blogurile şi la toate televiziunile.
4. Nu răspunde cu aceeaşi monedă. Se întâmplă, de cele mai multe ori, ca participanţii la discuţii, enervaţi de comportamentul interlocutorilor, să recurgă la metodele acestora din urmă. O atitudine calmă şi respectuoasă, chiar şi în faţa insultelor, este o victorie în sine. Aceasta atrage respectul multora. (Exemplu: Reacţia domnului Cristi China la insultele şi criticile unor comentatori.)
5. Recunoaşte când greşeşti şi cere-ţi scuze. O practică destul de rar întâlnită. Aroganţa ne împiedica de prea multe ori să ne recunoştem eroarea şi preferăm să persistăm înăuntrul ei ca nişte Sisifi contemporani.
6. Asumă-ţi responsabililatea pentru propriile afirmaţii. Aici este vorba mai ales despre comentatorii de pe bloguri, site-uri şi forumuri, care din spatele unui pseudonim de genul „Gigel din scara B”, „anonim”, „Kamikatze32”, emit tot felul de inepţii şi insulte neargumentate.
7. Şi poate totuşi, după toate aceste argumente, îţi doreşti în continuare să îţi spui părerea, să îţi exprimi preferinţele sau pur şi simplu să afirmi un lucru oarecare. Nu uita să menţionezi că este vorba despre o părere subiectivă, o preferinţă personală sau o afirmaţie care nu este neaparat bazată pe fapte reale. (Exemplu: „Mie îmi place Crin Antonescu. Nu ştiu mare lucru despre el dar cred că ar fi un preşedinte bun.”)
Completări?
