Micul război civil de secol XXI


    Se poarta de prea mult timp o lupta mica si epuizanta intre stat si cetateni. Un aparat administrativ stufos incearca sa supravietuiasca din copii de hirtoage. Reproduc aici experienta unui om care a vrut sa faca un monument la mormintul mamei sale. E halucinant.
    parintii mei aveau actul de concesiune la cimitir incheiat pe numele amandorura; din superstitie nu au facut monument (cruce din beton mozaicat); acum, dupa decesul mamei, hai sa facem (eu si tata) monument….si a inceput lupta cu birocratia:
    de la firma de constructii ni s-a cerut autorizatie de construire de la cimitir;
    la cimitir ni se zice ca, intrucat mama e decedata, actul de concesiune nu mai e valabil asa ca trebuie sa vin cu un act notarial prin care sa rezulte dezbaterea succesiunii (implicit a locului concesionat);
    la notariat ni se cere, printre altele, un anumit formular eliberat de primarie si un alt act de la finantele locale;
    la primarie ni se cere copii dupa zeci de documente (certificate de nastere, de casatorie, buletine, acte proprietate casa, titluri punere posesie pamant, factura masina, act concesiune, cereri si declaratii de la mostenitori, etc); dupa depunere, la o saptamana ni se elibereaza formularul;
    la finantele locale ca sa luam o adeverinta iar copii dupa actele de mai sus plus formularul abea obtinut de la primarie; dupa depunere, dupa o alta saptamana ni se elibereaza formularul;
    inapoi cu aceste documente plus o sumedenie de acte in original si copie la notariat. aa, si doi martori pentru declaratie; dupa trei zile iese cerificatul de mostenitor;
    fuga cu el la cimitir; nu-i de ajuns: „faceti cerere catre primar sa aprobe inlocuirea actului de concesiune; va mai trebuie si actul de impunere pentru mostenitori de la finantele locale”
    mers la finantele locale: „completati fiecare mostenitor pentru fiecare bun formularele 2 si 4 „; „mai trebuie copii dupa actele casei, teren, masina, etc” (de parca n-ar fi aceleasi bunuri si de parca nu as mai fi depus la primarie vreo trei randuri de copii dupa actele solicitate); „veniti dupa doua saptamani”
    dupa alte doua saptamani luat de la finante actul;
    mers la primarie si depus cerere insotita bineinteles de un alt rand de copii dupa o gramada de acte;
    dupa doua saptamani iese aprobarea de la primar;
    fuga iar la cimitir cu un nou rand de acte pentru intocmirea noului act de concesiune;”domunle, asteptati cam doua saptamani sa iasa actul”
    dupa doua saptamani ma duc la cimitir sa-l iau; „va mai trebuie timbru fiscal!”
    ………
    deocamdata aici am ajuns cu saga; din pacate pentru mine, va urma…

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here