”Poate că a sosit timpul să spunem mai mulți cum ne-a afectat pandemia, dincolo de faptul că unii oameni s-au despărțit tragic de cei dragi, alții au suferit din cauza bolii, mulți și-au pierdut slujbele sau nu le-au putut practica. Alții s-au simțit tare singuri. Nici nu mă pot compara cu ei. Mi-ar fi rușine. Dar:

– Insomnia mea structurală a devenit foarte gravă. După rapel s-a mai potolit. Am început să dorm cu adevărat.

– Nu am fost în stare să îmi adun mințile pentru scris. Mi-am făcut doar datoria față de studenți și doctoranzi.

– Am făcut terapie prin gătit. Și mâncat. 7 kg. în plus. Morala este că mă mișc greu și prost.

– Am trăit într-un cerc foarte mic, practic, aproape doar în familie și cu o mânuță de prieteni tare dragi mie. A fost minunat că ne-am fost unii altora. O comoară de stare bună, pe care o păstrez pe viață. Îmi e însă dor de toți oamenii dragi mie. Dor de ei în spațiul real.

– A fost o mare șansă să îi văd și aud sistematic pe prietenii intelectuali. fie și în formă bidimensională. Pentru asta sunt recunoscătoare.

– Sunt recunoscătoare pentru dumneavoastră, cei cu care am comunicat pe FB și ați dovedit că vă păstrați neclintite bunul simț, umanitatea, dragul de viață, că ați împărțit generos cunoașterea și simțămintele dumneavoastră.

– Mi-e dor nespus de tot ce înseamnă participarea la cultura trăită.

Atât acum. Tristețile împărtășite sunt mai ușor de dus.

Să ne fie drag de fiecare zi, cât mai curând posibil!”

Sursa: Facebook/Mihaela Miroiu