Mircea Mihaies & un detectiv


    „As fi vrut sa scriu aceasta carte acum treizeci de ani. O consider o datorie de tinerete, in fine achitata, in amin­tirea vremurilor cind, impreuna cu Valentin Constantin, Ioan T. Morar, Eugen Suciu, Genu si Dani Motz, citeam cu voce tare pasaje din cartile lui Raymond Chandler. Sint sigur ca fiecare dintre noi a fost marcat de acele zile si acele lecturi: atunci cautam in anchetele detectivului Philip Marlowe partea solara a existentei, libertatea, umorul si aventura; astazi probabil ca am cauta doar nevroza. N‑as fi scris‑o nici azi daca n‑as fi fost incurajat constant de indemnu­rile lui H.‑R. Patapievici, incepind cu una dintre magicele seri cind dari­mam meterezele de carti ale libra­riei Strand. Tot el a gazduit‑o, in serial, in admirabila revista pe care o conduce, Idei in dialog.”
    Am pus mai sus, cu rol de cirlig, o parte din confesiunea autorului acestei carti (exemplu briliant de exercitiu hermeneutic inalt, rafinat!) pe care am citit-o, nu va ascund, cu o placere imensa. E cartea unuia dintre eseistii mei favoriti (si nu numai eseisti!) care m-a determinat sa iau si asta din raft si sa incep sa o recitesc. 
    Aici, spre degustare, citeva fragmente din „Metafizica…”!
    mihaies-coperta.jpg

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here