NC Munteanu, cum nu-l cunoaşteţi
I-am luat un interviu acum citeva zile,după ce cartea lui „Ultimii şapte ani de-acasă” a fost premiată de revista „Observator Cultural” pentru proză de non-ficţiune. O parte din acest interviu apare pe site-ul Cotidianului, iar in întregime pe www.clubliteratura.ro. Am vorbit pe e-mail despre cartea lui şi despre cărţile altora. Despre Paul Goma, despre mărturisirile tîrzii ale lui Gunter Grass şi despre boierul Stolnici.
NC e enervant de modest: dacă îl lauzi parează cu autoironii sau începe să se uite în jur, după cineva cu acelaşi nume. E un tip retras. Fumează mult şi citeşte cu pasiune. Vine în ţară la tîrgurile de carte. Trece pe la toate standurile, se uită şi cumpără. Dacă nu vrei să ratezi vreo carte care merită cheltuiala îl întrebi pe el ce şi-a luat. Iar dacă vrei să înveţi arta de povestitor de cărţi îl citeşti pe NC Munteanu.
În primul an al întoarcerii lui în România voia să deschidă o editură.Dar înainte de asta a băgat bani în Radio Total. A pierdut suficient de mult, încît să renunţe la proiectul cu editura. Ori poate afacerea de la Total l-a lecuit de combinaţii cu românii din ţară.
NC Munteanu avea toate datele pentru a face o editură care să conteze. Nume, siguranţa gustului literar şi un nas cu care ştia (ştie) să adulmece o carte de succes.
În primii ani din cei cît a stat în România, după Revoluţie, a greşit cu Petre Roman, băgîndu-se într-o combinaţie politică, pentru el necîştigătoare, cu PD-ul – el onest de centru stînga, iar PD-ul folosindu-se de modestia lui pentru a-l tot coborî pe listă pîna la locurile fără şanse de intrare în parlament şi a mai greşit cu Nistorescu, la Total.
Din proiectele lui de editor, NC Munteanu a rămas cu pasiunea cititului. Iar ca autor îşi dă singur, şi cu sete, peste picioare. Tot ceea ce mai vrea e să-şi afle dosarul. Cu toţi cei care l-au urmărit, cu toţi cei care i-au transmis ameninţări înainte de 1989 cînd era „al dvs Neculai Constantin Munteanu” şi, poate că nu în ultimul rînd, cu toţi cei care i-au înşelat încrederea, ca agenţi ai Securităţii.
