”Ne dăm fiul peste gard, să aibă un viitor fără noi, chiar dacă murim de durere”. Familiile afgane, mărturii din infern
Înainte de a închide ușa casei lor, Inas și soțul ei Salah au făcut un pact: „Dacă noi trei nu putem pleca, tu și copilul veți încerca”, i-a spus el soției, cu imensă durere în suflet, privind spre Ayman, fiul lor.
Apoi a venit rândul lui Inas să-i întoarcă propunerea sfâșietoare: „Dacă și pe mine mă arestează, vom încerca să-l ajutăm pe Ayman să fugă”.
Pentru ambii era clar: să încerce să încredințeze soldaților străini, peste gardul de sârmă ghimpată, viața fiului lor de trei ani.
La o altă familie care reușise să scape, cu ajutorul unor voluntari de la un ONG, un soldat a întins brațele peste gard și l-a prins pe bebeluș.
„Salah doar a dat din cap”, a povestit femeia, prin videoconferință, de pe acoperișul casei sale, lângă centrul orașului Kabul.
Dar părinții lui Ayman nu au avut același noroc.
„Nici măcar nu am putut ajunge la aeroport. Pe drum, talibanii ne-au oprit de două ori și au tras prin parbrizul mașinii noastre cu un Kalașnikov”.
Femeia a scos capul pe fereastră și a strigat către talibani: „Trebuie să duc copilul la spital”, i-am spus, și ne-au lăsat să trecem.
”Ayman plângea cu disperare„, își amintește Inas.
A ajunge la aeroportul din Kabul în aceste zile este o realizare destul de mare. Mii de oameni se înghesuie acolo pentru a încerca să acceseze unul dintre zborurile internaționale care îi scot din țară; o situație tulburătoare, haotică, care ieri a provocat moartea a șapte persoane, potrivit Ministerului Apărării britanic, fără a oferi detalii despre modul în care au avut loc aceste decese. Există deja 20 de decese în ultima săptămână, subliniază NATO.
„Erau mulți oameni în fața intrării. Sute de familii ca ale noastre, mulți copii. Ne-au călcat în picioare. Ne-am temut că ne vor împușca, așa că ne-am dus acasă”, spune Inas, care nu ezită când este întrebată dacă ar fi cu adevărat în măsură să-l predea pe fiul ei unui străin, în cazul în care ar putea avea ocazia.
„Sigur aș face asta! Prioritatea noastră este să îi asigurăm un viitor lui Ayman și, dacă asta ar însemna despărțirea de el, am fi gata să acceptăm această enormă suferință. Kabul este mort, orice altceva este mai bun. Vă rog să nu ne judecați. Suntem mame și tați. Aici, fiii noștri riscă să fie uciși sau răpiți și instruiți pentru a deveni sinucigași, fiicele noastre riscă să fie violate. Ce ați face? Suntem dispuși să le oferim un viitor, chiar dacă asta ar înseamnă să murim de durere pentru că l-am pierde de lângă noi„, spune mama lui Ayman, citată de ziarul El Mundo.
Unii părinți afgani au reușit să-și predea copiii, știind că oriunde în lume este acum mai sigur pentru ei decât Afganistanul. Imaginile armatei americane care țineau bebeluși în brațe după ce le fuseseră înmânați peste sârma ghimpată a peretelui aeroportului au provocat un impact imens în lume.
Când Inas a văzut acele imagini, i-au venit printre lacrimi gânduri despre ceea ce i-ar spune fiului ei înainte de a-l încredința acelor bărbați:
„Nu mă pot gândi la nimic. Nu știu ce aș face, cum l-aș săruta , cum l-aș îmbrățișa… Poate că atunci capul meu va simți atât de multă durere încât nu aș putea să formulez un gând. Dar apoi mi-a venit un gând: acei copii și acele familii sunt norocoase, scapă din acest iad”, spune femeia.
„Fiul meu se teme de orice zgomot și nu doarme noaptea. Doi dintre nepoții mei nu au vorbit de trei zile. M-am născut în 2001, am cunoscut regimul taliban prin poveștile familiei mele. Am studiat. Aș fi preferat ca americanii să știe asta și să nu fi plecat de aici”, conchide Inas, cu disperare în voce și lacrimi în gât.
