Nistorescu, Tismaneanu. Doua citate


    Mai exact: doua citate si doua linkuri!
    Primul citat:

    CN: Din acest moment, în ziarul pe care îl conduc nimeni nu va fi „îngropat“ fără dreptul său elementar la apărare!

    Al doilea citat:

    VT:

    Sunt de-a dreptul socat ca Marius Tuca nu explodeaza: va sa zica ei au muncit din greu la JN ca sa publice pe prima pagina, la o zi sau doua dupa discursul lui Traian Basescu din Parlamentul Romaniei, pe 20 decembrie 2006 (cred ca nu gresesc data) un ditamai denuntul/rechizitoriu cu titlul “Tismaneanu intaiul utecist al tarii” semnat (iar cred ca nu ma insel, de Gabriela Antoniu).  Iata ca acum C.N. (tot e un progres, a invatat sa puna initalele auctoriale la sfirsit), nemaigasind nimic de spus contra mea, preia (fara sa o recunoasca) munca distructiva a altora.  Sa mai adaug ca Marius Tuca nu si-a facut o profesie din a ma calomnia. Tot in JN, tot in 2006, a aparut articolul lui Mircea Cartarescu cu titlul “Volodea asa cum il cunosc eu”.  Un text de o superba cinste pentru care nu voi sti niciodata cum sa-i multumesc indeajuns.
    De fapt, chiar si articolul “demascator” din JN are unele probleme, pentru ca protocronismul delatiunii apartine de fapt Tricolorului, ziarul-anexa al “Romaniei Mari“.  Sa dam totusi Jurnalului creditul ca a fost prima publicatie cu tiraj real care a publicat acea compilatie de citate menite sa me de-legitimeze si, prin implicatie, sa delegitimeze demersul condamnarii dictaturii comuniste din Romania.
    Am explicat pana la supra-satiu in ce conditii am scris acele texte. Dictonarul in cauza nu a ajuns sa circule pe piata, fiind topit dupa plecarea mea din tara. Fiecare articol este semnat (cu initiale, cum face acum C.N.), iar textele mele erau printe cele mai putin “angajate”: cantitate, calitate, axiologie etc Evident, la unele articole (”democratie socialista”) editura a adaugat citate din documentele oficiale. Chiar nu stie C.N. cum se proceda?  Daca tot a decis sa citeze din articolele mele din Viata Studenteasca, deci din anii 70, poate ca isi aminteste si de altele, dintre care unele i-au creat destule probleme redactorului-sef  Stelian Motiu. Care, daca ar trai, stim amandoi ce i-ar spune lui C.N. Un singur cuvant: “Rusine!”  Rusine pentru ca nu pricepi nimic din ceea ce se numeste epifanie, din faptul ca un om s-a despartit de un trecut in care a avut  si unele abdicari.  Dar nu am fost activist al presei de tineret, precum Nistorescu.  Nu am fost angajat la Flacara lui Paunescu.
    Am explicat mereu ca vin dintr-o famile a stangii radicale, chiar staliniste. Cititi interviurile mele cu Mircea Mihaies, Adriana Babeti, N. Manolescu (Ghilotina de scrum). Am analizat pe larg aceste chestiuni intr-un serial de interviuri luate de Max Banus la Europa Libera (1988).  Textele pe care le exhiba acum Nistorescu ii erau trimise (copii xerox) lui Vlad Georgescu din tara.  Stia prea bine directorul Europei Libere cine face asemenea fotocopii si cine le trimite. Aceleasi forte care trimiteau scrisorile de amenintare cu moartea semnate “Comandamentul Dumnezeu si Patrie” ori “Fiii lui Avram Iancu”.  Care ne acuzau, pe cei de la revista  Agora, ca facem propaganda pro-maghiara (tema reluata acum prin JN).  Este meritul meu, in fond, ca am rupt cu valorile apocrife  in care au crezut parintii mei. Am vorbit despre biografia mea si a parintilor in interviul luat de Andrei Badin publicat in 2006 in Adevarul.  In fine, lista bio-bibliografica e lunga si nu mai am timp sa o rescriu.  Cititi intrarea despre mine in Wikipedia, editia americana, si veti gasi destule informatii.  Articolul din editia romaneasca este din pacate mereu vandalizat si are unele accente xenofobe.
    Textul lui Nistorescu-Romosan nu se distinge prin nimic de dejectiile proferate de mai bine de trei ani diversii vechi si noi securisti.  De fapt, inca din 1991, cand “Romania Mare” publica un articol cu titlul “Sobolanul Volodea” care se incheia cu scabrosul “avertisment”: “Echipa de deratizare e pe urmele tale!”
    Nu le voi mai da numele diversilor maniaci, unii nu mai sunt in viata.  Sa spun doar ca pana si Mihai Ungheanu si-a facut mai cinstit meseria:  atunci cand m-a atacat in Senatul Romaniei in 2006, el chiar s-a ocupat de cartile mele. Le-a negat valoarea, dar le-a recunoscut existenta. A trebuit sa revina printre noi subculturalul Nistorescu pentru a ajunge la concluzia ca Ungheanu avea totusi o urma de onestitate…
    Intrebare: cui ii vine maine randul sa fie linsat in Cotidianul lui Nistorescu, acest cartier general al urii?  Eu unul as putea pune pariu ca este vorba de…

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here