Noi şi Tismăneanu, un fel de dialog


    Vladimir Tismăneanu intră într-un fel de dialog cu trei dintre iniţiatorii antologiei Iluzia anticomunismului , Ciprian Şiulea, Vasile Ernu şi subsemnatul. Iniţiativa i-a aparţinut lui Vlad Mixich pentru Hotnews. Înainte să citiţi, sînt necesare două precizări: interviul cu Tismăneanu este făcut prin email, deci are răspunsuri lungi şi elaborate; celălalt, cu noi, a fost făcut face to face – e un motiv pentru care tonul e de multe ori colocvial. Cele două „părţi” nu au vorbit în mod direct.
    Sîntem pe poziţii greu de conciliat. E important că a avut loc totuşi un soi de dialog prin intermediul Hotnews. Cea mai de reţinut acuzaţie a lui Tismăneanu ar fi că sîntem nişte amatori fără experienţă în ştiinţa criticii comunismului. Articolul Iuliei Popovici devine piesa la dosar – din păcate, acolo a fost luat la refec un singur articol, cartea înseamnă totuşi ceva mai mult. Mă rog, e şi asta o alegere. Am reţinut distincţia fundamentală impusă de VT, una profund elitistă: noi, Comisia,  sîntem academicii, experţii în bibliografie comunistă, avem toate pîrghiile; voi, criticii, sînteţi amatorii. Ceea ce arată că mai mult decît un astfel de dialog straniu nu se poate întîmpla. Poate e mai bine aşa.
    O să dau două citate din interviurile cu pricina şi cam atît pe acest subiect:

    • Consider ca o lege a lustratiei, conceputa coerent si riguros, ramane utila. Cei afectati de ea ar fi fostii activisti si securisti, inclusiv fostii ideologi de la „Stefan Gheorghiu” sau redactorii de la „Scanteia”. Cred ca aici este rolul societatii civile: sa mentina treaza constiinta publica, sa nu lase aceste chestiuni sa se evapore in ceata fals-tranchilizanta a unei buimaceli etice generale. Tocmai de aceea, salut eforturile lui Sorin Iliesiu si ale celor care sunt alaturi de el in continua lupta impotriva minciunii, impertinentei, cinismului si amneziei. (Vladimir Tismaneanu)
    • Sa facem ce? Sa-i dam pe fostii comunisti afara din politica? De ce? Ei sunt alesi. Asta e democratia. Lustratia si alte masuri in acest gen au un sens in perioada imediat urmatoare unei revolutii, intr-o perioada de criza in care suspenzi discernamantul populatiei pe rationamentul ca tu stii mai bine. Asta puteam face in 1990 dar e ridicol sa o faci in 2008. In plus neo-comunistii nu exista. Ei sunt oameni care si-au conservat puterea simbolica, efectiva, capitalul de relatii, banii…Dar regimul s-a schimbat. Problema nu se mai pune nici in termeni de ideologie si nici in termeni de structuri si institutii care s-au dizolvat toate. (Ciprian Şiulea)

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here