…nu mergeti la vot daca nu stiti de ce-o faceti!


    …stiu, e frumos, e laudabil, e o mantra: participarea la vot demonstreaza vitalitatea democratica a unei natii. Toata lumea va invita sa participati la vot, ca si cum simpla prezenta in cabina de votare v-ar ridica, brusc, statutul moral. Ei bine, nu vi-l.
    Votul e un drept, nu o obligatie. E ceea ce ne-a mai ramas dupa ce „profesionalizarea” politicii ne-a luat totul. „Dam”, chipurile, o autoritate pe care n-o avem unor oameni pe care prea putin ii cunosc. In acest caz, ii dam unei liste. Adica imaginii unor partide. O imagine falsa, dupa cum s-a vazut cu ochiul liber (fie el si miop, ca al meu). Ei bine, eu votez, dar nu vreau sa fiu „reprezentat” – nici in parlamentul national si nici in cel european. Nimeni nu ma va putea re-prezenta (i.e., prezenta in fata altora) pentru simplul motiv ca sunt prea „complicat” (vorba lui Alecu, fii-meu: I am a very sophisticated individual:)) Eu ii aleg, ei reprezinta ideile (sau macar unele dintre ele) in care cred. Simplu.
    Cu tot respectul: a promova ideea votului „in sine” e doar o aberatie care intareste o tampenie – aceea ca datul cu parerea conteaza. Sa va spun un secret: nu conteaza. Nu ma intereseaza parerea oricui despre cat de plat sau de rotund e pamantul. Nu ma intereseaza parerea oricui despre Platon sau despre cum se desfunda o buda. Pe Platon nu-l intelegem dandu-ne cu parerea doar pentru a ne afla in treaba. Buda n-o desfundam cu ghicituri. Ma intereseaza demonstratiile. Altminteri ne umplem de rahat pe picioare. Nu ma intereseaza daca o maimuta apasa butonul alb sau negru sau daca un milion de maimute intr-un milion de ani, statistic vorbind, pot bate la computer Romeo si Julieta. Sincer, nu ma intereseaza.
    Pe mine ma intereseaza votul informat, nu votul „la plezneala” – asta are text, asta are buze frumoase, cu asta as putea o bere, cu asta nu, s.a.m.d.
    Da, mergeti la vot chiar daca sunteti scarbiti (deci informati:). Da, mergeti la vot chiar daca va ganditi ca „un vot in plus sau in minus nu conteaza”. Conteaza. Cu o conditie – sa stii de ce-o faci. Votez cu X ca sa contrabalansez partidul Y. N u-mi reprosati ca nu dau nume. Numele nu conteaza. Ceea ce conteaza e motivatia si gandirea din spatele votului. Vorbim aici de un vot strategic.
    Patru (sau cinci) ani suntem folositi drept carne de tun electoral. O data la patru (sau cinci) ani, ii putem folosi noi pe ei. Azi e (inca, aici) 6 iunie – s-au implinit 65 de ani de la Debarcarea din Normadia. Ganditi-va ca sunteti Eisenhower si cand varati buletinul in urna spuneti fara sa spuneti „gentlemen, let’s do it!”. E doar un vis, stiu. Dar cat de frumos!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here