O limbă moartă şi memoria sperietor de vie a Internetului
Faptul că Facebook, în nesătula-i dezvoltare multilaterală, a înviat limba latină, iar acum avem un meniu de navigare inclusiv în limba lui Cicero, nu e o ştire banală. Nu există interes economic la mijloc, cel academic se învârte în jurul câtorva mii de studenţi din toată lumea care învaţă latina. E pur şi simplu puterea şi voinţa unor mase de internauţi, care au tradus rapid un meniu Facebook, puţin mai stufos decât unul de pizzerie italiană.
Latina e doar o parte din lungul şir al memoriilor personale sau colective care ies brusc şi brutal la suprafaţă. Fără ajutorul netului, fiecare dintre noi, cei obişnuiţi, ar trebui să depunem un efort ieşit din comun ca să ne înviem latina. Eu nu ştiu dacă mai am vreun manual de liceu, trebuie să mă duc la Sălaj să verific, profei de latină nu i-am păstrat vreun număr de telefon, un drum la bibliotecă pentru un text în original de Ovidiu ar însemna prea multă bătaie de cap şi o birocraţie offline care descureajează multă lume.
După moartea lui Michael Jackson s-a produs cea mai mare şi mai răsunătoare săpătură arheologică din istoria omenirii. Piese ale megastarului aflate la capătul YouTube-ului au devenit cunoscute tuturor celor de 15 ani, care ştiau doar că Michael e ceva ce se asculta înainte de a se naşte ei şi că tipul devenise alb la un moment dat. Plus albumele care au atins post mortem (mersi, Facebook, pentru pont) cifre record pe iTunes, plus Twitter-ul acaparat de iniţialele MJ, plus toate biografiile obiective sau nu, odele şi criticile care i s-au adus online. E clar că Michael a avut mai mulţi fani după moarte decât în timpul vieţii. Iar asta se datoreză exclusiv internetului.
Există acel efort disperat şi marketat în termeni extrem de umanişti de Google pentru a digitaliza cărţile de pe tot globul. Alte memorii salvate de la igrasie, alte ambiţii, bani mulţi la mijloc, rezistenţă acerbă a editurilor europene. Dar nu despre asta vorbim aici, nu vrem să facem o trecere la scară industrială, ne-ar durea inutil şi prea tare tot capul. Vorbim despre madlenele aproape personale pe care le servim pe net. Şi despre memorie şi ce decizie am luat, totuşi, în privinţa ei: o mai stocăm offline sau o mutăm complet online, că e mai sigur aşa?
Voi ce fel de bookmark-uri aveţi pentru site-urile cu cowboy şi indieni, pentru YouTube-urile cu Sandy Bell, Captain Planet, pentru La Trecutul lui Igu şi gumele lui Turbo?
