Opiniometru: Ce-i uneşte pe Crin şi Traian? Bunul simţ… Şi Adriana Săftoiu

octombrie 19, 2009 0

Probabil ştirea secolului: doi candidaţi la preşedinţie, după ce au topit bani serioşi în consilieri, echipe de campanie şi alte asemenea au ajuns la acelaşi rezultat: că sloganul trebuie să fie ceva cu bunul simţ! Aşa au ajuns Traian Băsescu şi Crin Antonescu să vorbească aceeaşi limbă. Cine ar fi crezut…. Bonus: Galagher scrie un articol antologic despre Johannis.
Gandul vorbeşte cu toţi oamenii implicaţi în campanie. Şi ce e frumos e că un om care îi cunoaşte pe amîndoi candidaţii mai mult decît bine apare puţin derutat. Şi spune că nu e coincidenţă.

Staff-ul lui Crin Antonescu a luat foc când a văzut site-ul lui Băsescu. „Este sloganul oficial al lui Crin Antonescu. Este un concept pe care l-a folosit şi care a putut fi auzit şi în discursul de vineri, de la înscrierea oficială la Biroul Electoral Central”, ne-a declarat deputatul Adriana Săftoiu, responsabilă cu mesajele şi comunicarea candidatului liberal. Săftoiu a precizat că afişele electorale cu acest slogan urmau să iasă din tipografie duminică seara. „Nu puteam să dăm afişele la tipărit duminică dimineaţa, ca să se spună că ne-am inspirat noi de la ei. Nu cred că e doar o coincidenţă”, a afirmat Săftoiu. Este neclar dacă Antonescu va mai folosi acest mesaj, în condiţiile în care Traian Băsescu nu va renunţa la el. (citeşte mai mult)

Tom Gallagher scrie în Romania Liberă despre Herta Muller şi despre Klaus Johhanis. Simbolul intransigenţei şi simbolul compromisului:

In aceasta mlastina fetida s-a lasat atras, mai nou, si edilul Sibiului, Klaus Johannis. Orasul Sibiu reprezinta, la ora actuala, varianta autohtona a satelor lui Potemkin – un spatiu semiiluzoriu cu care s-ar fi mandrit oricare dintre liderii comunisti mai pragmatici, de genul Kadar sau Gierek, pentru a arunca niscaiva praf in ochii Occidentului. La randul sau, Johannis – om serios, muncitor si modest – ar conferi intregului circ politic romanesc un anumit grad de respectabilitate, indiferent de amploarea luptelor pentru putere duse in spatele sau. Zilele trecute, virtuosul provincial a acceptat sa fie propulsat pe culmi politice nebanuite de catre rechinii de la Bucuresti, determinati sa ofere publicului o noua potemkiniada pentru ca in spatele splendidei fatade sa poata goli vistieria tarii de ultimul sfant. Este limpede ca noul si totodata vechiul sistem doreste sfarsitul domniei actualului rebel prezidential care si-a tradat tovarasii prin sustinerea ideii reformarii tarii, desi reformele in sine s-au demonstrat, pana la urma, prost definite. (citeşte mai mult)

Mircea Mihăieş constată că tema dizolvării Parlamentului poate fi ispititoare pentru orice candidat, nu doar pentru Traian Băsescu. Chestie extrem de îngrijorătooare. Sau, poate, doar o scuză pentru preşedinte.

Trebuie să fii foarte naiv să-ţi închipui că un preşedinte – fie impulsivul Băsescu, fie „prostănacul” Geoană, fie „delicatul” Antonescu – ar ezita să dizolve parlamentul, dacă prin asta ar avea şansa – şi o are! – de a obţine voturi pentru propriul partid. Astfel încât parlamentul nu se rezumă să lupte doar împotriva inamicului natural, Traian Băsescu. El se vede obligat să se bari ca deze şi împotriva arhitecţilor noii majorităţi. În perspectivă postelectorală, ei sunt la fel de primejdioşi precum Traian Băsescu însuşi. Iată de ce nu cred că parlamentarii vor urma orbeşte indicaţiile cuplului Antonescu-Geoană. Şi iată de ce Traian Băsescu va câştiga bătălia psihologică decisivă. Hrebenciuc a înţeles imediat acest lucru şi a ieşit cu o declaraţie din care observi cât de mari sunt spaima şi deruta pesedeilor. (citeşte mai mult)

Avatar
VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.