• ROMÂNIA

…pentru biroul de presa al Patriarhiei Romane

by VoxPublica

aprilie 26, 2009 0

…imi cer scuze pentru intarzierea reactiei – abia acum doua minute am aflat despre dreptul la replica (?!?) publicat de catre Agentia de Stiri Basilica.ro (de existenta careia, spre rusinea mea, am aflat tot cu aceasta ocazie) si, din cate am inteles, de catre ziarul Patriarhiei, ca urmare a comentariului „Patriarhul Marta”, publicat in Cotidianul de miercuri.
Iata replica:

DREPT LA REPLICĂ – LUMINA ÎNVIERII ŞI ÎNTUNERICUL INVIDIEI

 DREPT LA REPLICĂ În legătură cu opiniile exprimate de dl. Alin Fumurescu în editorialul publicat sub titlul „Patriarhul Marta” din jurnalul Cotidianul în data de 22 aprilie 2009, p. 10, în virtutea dreptului legal la replică, vă rugăm să publicaţi următoarele: LUMINA ÎNVIERII ŞI ÎNTUNERICUL INVIDIEI Pentru că nu se poate bucura de binele Bisericii Ortodoxe Române, jurnalistul Alin Fumurescu de la ziarul Cotidianul îşi camuflează invidia, sub pretextul unei înalte spiritualităţi fără legătură cu cele materiale, insinuând că Patriarhul României ar fi mai mult un manager specializat în a obţine bani de la Stat pentru Biserica Ortodoxă Română, ca şi când nu toate cultele beneficiază de iniţiativa Patriarhiei Române privind salarizarea clerului. Adevărul este că, mai întâi de toate, Patriarhia Română desfăşoară multiple activităţi liturgice, spirituale, culturale şi sociale care trebuie susţinute financiar tocmai pentru că ele sunt utile credincioşilor ortodocşi români, majoritari contribuabili la bugetul de Stat. Cât priveşte Pastorala de Sfintele Paşti aceasta nu este un apel financiar, cum se insinuează cu răutate, ci un îndemn, motivat biblic, patristic şi teologic, de a ne îmbogăţi mai întâi în fapte bune şi viaţă spirituală. Desigur, pentru a înţelege corect această Pastorală este nevoie de inimă fără răutate şi minte fără vicleşug! În orice caz, trebuie urmat sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur, care zice: „E mai bine să fii tu invidiat decât să invidiezi pe alţii.” BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Iata textul impricinat:

Patriarhul Marta

“Marto, Marto, pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu, dar un singur lucru trebuieste. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.” (Luca, 10:41-2)

Patriarhul Daniel e un om gospodar. Stie sa administreze cu pricepere averile Bisericii pe care o pastoreste. Scoate bani din piatra seaca, infiinteaza posturi de radio si televiziune, plateste purtatori de cuvant si formatori de imagine, gaseste sponsori, etc. In limbaj laic, e un excelent manager. Stie cu ce se mananca si politica: crizele financiare, fie ele si mondiale, vin si pleaca, alegerile raman. Criza sau nu, voturile nu se devalorizeaza. Cand bugetele se subtiaza, salariile ingheata sau scad, Prea Fericitul a reusit performanta de a stoarce de la parlamentari cateva milarde bune pentru biserici, basca singura crestere salariala a anului – cea a preotilor. Cu un drum, a legat mai strans Biserica de stat, dar asta nu pare sa aiba vreo importanta. Nu s-a milogit, cum gresit au interpretat rauvoitorii. De milogit se milogesc neputinciosii. PF Daniel santeajeaza fara sa santajeze. Ce vreti? Economia n-are mama, n-are tata, e nascuta de o matusa care nu tine de foame.

Dovada? Pastorala de Paste. Stiu. E greu sa scrii o pastorala buna: originala, captivanta si cu mesaj clar in acelasi timp. Timp de aproape doua mii de ani s-a dezbatut, scris, vorbit despre Inviere atat de mult incat pana si speranta de a putea atinge deodata toate cele trei obiective pare imposibila. Nu degeaba pasajul din Ioan Hrisostomul a devenit centrul liturghiei pascale. Nu degaba putina lume se mai oboseste sa le citeasca sau asculte. Ce poti zice mai mult sau mai bine? Ei bine, IPS Anania a reusit, si in acest an, sa arate ca se poate scrie ceva miscator in adevaratul sens al cuvantului – acela de a te misca sa faci ceva. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. E suficient sa o cititi.

Prea Fericitul Daniel a facut si el ce-a putut si ce-a stiut – un apel straveziu catre sponsori. Bate saua spiritualitatii sa priceapa iapa lui Becali si a altora ca el. Banii, aflam, pot fi folositi pentru „dezvoltarea spirituala”. Urmeaza o insiruire contabiliceasca de citate biblice in stare sa plictiseasca pana si un pustnic, toate menite a mai stoarce, daca se poate, un ban de pe urma dipseratilor dispusi sa parieze, din disperare, pana si pe Dumnezeu. Pastorii protestanti, nevoiti sa se descurce singuri, sunt – din acest punct de vedere – mult mai convingatori. Ca un credincios ce ma declar (ajuta necredintei mele), am pretentii mai mari. Nu degaba zicem Sfantul Duh, nu Sfantul Spirit. E buna si logica si painea, nimeni nu zice nu, dar Marta nu traieste numai cu paine.

Iata nedumeririle mele adresate Biroului de Presa al Patriarhiei:
– dreptul la replica se solicita (si se ofera) in cazul distorsionarii unor fapte, nu a unor opinii. Mai pe inteles: daca eu scriu ca imi place Pasarea Maiastra a lui Brancusi si altcineva e de o alta parere, nu se cuvine a cere drept la replica. Se poate – ca de putut se pot multe – dar nu se cuvine. „Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos”.
– ce sa inteleg din formularea „pentru ca nu se poate bucura de binele BOR”? Ca eu, unul, in pacatosenia mea, ma chiat bucur…
– despre ce invidie e vorba? Fiind vorba de o idee repetata in titlu, la inceputul si la sfarsitul replicii, e limpede ca n-a fost o scapare a Biroului de Presa. Rog respectuos, pe aceasta cale, Biroul sa ma lamureasca pe cine si de ce sunt invidios? Sunt invidios pe patriarh? Pe salariile preotilor? Pe Biserica?
– in fine, dar nu in cele din urma, imi ingadui un sfat profesional: mai multa atentie la logica si renuntati la Biroul de Presa! Un comunicat – orice comunicat – semnat de catre impersonalul „Birou” nu rimeaza foarte bine cu Biserica. Ceea ce li se ingaduie institutiilor seculare nu i se ingaduie si Bisericii. Quod licet bovis, non licet Iovis, ar fi zis strabunii latini. Biserica n-are – sau, ma rog, asa cred – comunicate impersonale. Mesajele ei, de la Iisus incoace, au un chip si un nume. Stii cine le rosteste si cui se adreseaza. Ca „replica” mi s-a adresat, e limpede. Cine anume mi-a adresat-o, sunt in continuare nelamurit.
Biroule, rogu-te, lamureste-ma!